Andrei Ghemu - tânărul moldovean, marinar la BALEÀRIA! Cum a obținut unul din cele mai bine plătite job-uri din Spania

„O mare de oportunități” - asta a găsit Andrei Ghemu, atunci când a fost angajat la Baleària Eurolíneas Marítimas S.A. - un gigant spaniol cu peste 1800 de angajați, specializat în transport maritim de pasageri, mărfuri și vehicole. Originar din Caracui, Hâncești, tânărul de 30 de ani este profilul ideal al marinarului căutat de orice companie străină. Prudent, calm și îndrăgostit până peste urechi de munca sa, moldoveanul urcă zi de zi la bordul impunător al vaporului, îndeplinind funcția de al treilea ofițer de punte sau al treilea ajutor al Căpitanului. Vara, a navigat pe ruta Barcelona-Ibiza, iar după o vacanță de o lună acasă, Andrei urcă din nou pe corabie în portul din Barcelona, urmând să realizeze conexiunea maritimă spre Mallorca și Menorca. Despre cum a ajuns să își trăiască vocația, Andrei ne-a vorbit înainte să se desprindă de familie pentru alte două luni de zile. 

„Pasiunea mea nu a fost moștenită de la părinți sau de la bunei. Când am ajuns la Santander, ieșeam la plimbare pe Calle Castelar, vedeam de fiecare dată bărci mari care se opreau în port și mă gândeam neîncetat: oare cum e să poți conduce asemenea gigant?! Așa am ajuns să investighez facultățile de la Universidad de Cantabria și am găsit una pe placul meu - Inginerie Nautică și Transport Maritim - o specializare cu multe oportunități profesionale. În plus, am văzut că nici salariile nu erau rele, acesta fiind unul dintre cele mai plătite job-uri din Spania, alături de medicină, IT ș.a. 

Din Republica Moldova, am venit doar cu diploma de Bacalaureat. Ca să intru la universitate, trebuia să susțin o serie de examene de selecție (spaniolă, matematică, istorie și un obiect la alegere). Spaniola nu o cunoșteam defel, așa că am folosit altă opțiune - aceea de a urma un Grado Superior (2 ani), care îmi permitea să acced la universitate fără probe. Așa am ajuns să fac Administración y Finanzas, am absolvit, însă nu mi-a plăcut, eu nu sunt omul care poate munci în oficiu. Am decis să merg să învăț ceea ce îmi cerea inima.

În prezent, îndeplinesc funcția de Tercer (3º) Oficial în compania BALEÀRIA. Cum am ajuns să muncesc aici? Chiar după absolvirea universității. În primul an, a fost foarte greu, am susținut repetat jumătate din materii. Anul II a fost și el greu, căci continua Matematica, Fizica, Chimia, Desenul Grafic, Engleza... Din anul trei, a devenit mai ușor, odată cu obiectele de specializare: navigarea, manipularea, încărcarea ș.a.m.d.

După universitate, studenții au de realizat un stagiu de practică, ca și „alumno de puente” sau stagiar de bord pe o navă cu o anumită capacitate (nu mai puțin de 500 GT). Am făcut un stagiu de un an de zile, a fost greu, e foarte dificil să găsești de unul singur companiile care să te accepte la practică. Eu am schimbat câteva companii, ultima fiind BALEÀRIA (în februarie), iar la final, am trebuit să susțin examenul pentru „Piloto de 2ª” - ultima probă, la care participă și profesioniști de la Capitanía Maritima. Am susținut cu brio examenul la sfârșit de mai și am sunat direct la BALEÀRIA. Am fost angajat la început de iulie, adică foarte repede. Acum, când privesc înapoi, înțeleg că a fost un drum foarte greu, mai ales la practică. Am căutat de unul singur, iar în doi ani și jumătate, am reușit să adun un an de stagiu.

În calitate de Tercer Oficial, trebuie să respect un orar de gardă ce îmi corespunde. Mă trezesc la 9 dimineața, iau dejunul, iar la 10 fără un sfert sunt deja sus, în cabina de bord, pregătind toate materialele și aparatele de navigare necesare pentru ieșirea din port la ora 10. După ce totul e pregătit, la bord vine Căpitanul - persoana responsabilă de ieșirea navei din port. Eu sunt alături ca să îl ajut, iar după ce ieșim din port, rămân singur. De obicei, vaporul dispune de pilotare automatică, așa că primul pas este fixarea destinației. După ce totul este fixat, nu trebuie să mai ating nimic, vaporul merge de unul singur, iar eu pot să mă ocup de alte activități și anume de funcția mea: gestiunea documentală. Desigur, sunt mereu prezent și observ dacă există alte nave care se apropie, dacă trebuie să cedez trecerea etc. Orarul meu de muncă se desfășoară între orele 10:00 și 15:00, după care facem schimbul gărzii, atunci când mă înlocuiește Segundo (2º) Oficial, care stă la bord până la 19.00, când ajungem în port. Din Ibiza și până la Barcelona sunt 7-8 ore de navigare. În regimul de iarnă este un alt orar. Atunci când predau schimbul, mă culc, pentru că la 22:00 preiau iarăși funcțiile și muncesc până la 3:00 dimineața. Și așa 24/24, 7 zile din 7, timp de 2 luni. Vara aceasta, am făcut conexiuni Barcelona-Ibiza și retur, acum voi călători spre Mallorca și Menorca.

Pentru mine, navigația este o plăcere. Dacă îmi termin operațiile legate de documente și nu am nimic de făcut, mă așez și privesc înainte. Pot să privesc așa ore în șir, fără să văd vreo barcă, fiindcă traficul începe abia când ajungi în port. E un timp foarte bun în care meditez despre planuri, familia mea. Este un moment în care îmi savurez din plin meseria. 

Navigația maritimă se aseamănă doar un pic cu aviația, este mult mai liniștită, chiar dacă în ambele există pilotarea automată.  

Cele mai importante calități ale unui marinar sunt: ordinea, liniștea, disciplina, calmul și prudența în situațiile extreme. Dacă se întâmplă ceva la bord, Doamne ferește, nu faci nimic atunci când te sperii și alergi în toate părțile. 

Salarile marinarilor din Spania sunt relativ asemănătoare, variind de la o companie la alta. Cel mai mult însă depinde de gradul tău profesional și de ce steag poartă vaporul pe care urci. Dacă steagul este spaniol, ai contract de muncă spaniol și cotizezi pentru statul spaniol, ai un salariu mai mic, dar îți primești salariul mereu, chiar și atunci când ești în vacanță, acasă. Un proaspăt absolvent al universității poate primi un salariu lunar începând cu 2500 EUR. Dacă vaporul poartă steag străin, primești un salariu mai mare, însă strict pentru cât muncești la bord, de exemplu 8000 - 10 000 EUR pe lună, iar dacă ești proaspăt absolvent - începând cu 4000 EUR. Dacă stai acasă o lună, însă, nu primești nicio remunerare, iar dacă vrei să cotizezi, trebuie să o faci pe cont propriu, din salariul primit. Un căpitan poate avea și un salariu lunar de până la 10 000 de euro.

Oceanul/marea este o oază de liniște atunci când nu sunt furtuni. Te simți ca pe uscat, ai impresia că vaporul nu se mișcă defel. Dar am navigat și pe furtuni cu valuri de 5m și vânt puternic. De la început te sperie atunci când apa ajunge până peste acoperiș sau parbrizul cabinei, însă la scurt timp îți dai seama că nu este atât de ușor să scufunzi un vapor. Este mult mai mare riscul de scufundare atunci când există o fisură de exemplu. Astăzi, nu mi-e frică de nimic atunci când sunt la bord!” - susține moldoveanul angajat de gigantul spaniol.  

 

Îți dorim călătorii fără primejdii și ascensiune în munca pe care o faci, Andrei!

Photo credit: captură ecran, arhiva personală, Baleària

A dansat în „JOC”, iar astăzi croșetează accesorii celebre pe Instagram! Cine e talentata moldoveancă stabilită în Spania

Pe Mihaela Vioară am cunoscut-o în cadrul Festivalului Națiunilor desfășurat la Santander în luna august, când tânăra dansatoare s-a alăturat Ansamblului de Dansuri Populare Moldovioara. Împreună cu alți dansatori, Mihaela a stârnit valuri de aplauze din partea publicului și nu în zadar. Ani buni, tânăra moldoveancă a fost membră a emeritului Ansamblu „Joc”, ducând faima țării peste tot în lume. Acum câțiva ani însă, Mihaela s-a aventurat să cucerească Spania. Stabilită în Provincia Navarra, tânăra susține că vrea să se mute în curând în Cantabria, unde să se afirme prin dans și să își crească propria marcă de accesorii croreștate. La Pomul de Aur, de pe 16 octombrie, veți putea admira și chiar achiziționa lucrările artistei handmade.

„Cu multă carismă și talent m-am dedicat Ansamblului „JOC”, unde am adunat ani buni de profesionalism interpretativ. Am avut o deosebită plăcere și ambiție să dansez, să călătoresc și să reprezint cultura, portul popular tradițional transmis din moși-strămoși, care se păstrează și se transmite la noile generații. În Ansamblul „JOC” mi-am trăit adolescența și am învățat să fiu artistă de balet, îmbogățindu-l cu frumusețea, zâmbetul și prezența mea.

Cu 2 ani până la pandemie, m-am gândit să cunosc o nouă cultură și așa am decis să vin în Spania. Desigur, mi-am legalizat diploma de universitate pentru a fi recunoscută și acceptată. Dar pandemia a schimbat lucrurile și ritmul vieții.

„Prețul” meu a fost că am dorit sa încep o viață nouă, dar am înțeles că nu am decât una. Am ajuns să trăiesc în mod conștient și să îmi asum viața așa cum o am acum. Prezența scenică îmi lipsește enorm, în schimb am descoperit un nou talent cu care am fost înzestrată și pe care l-am moștenit. Croșetez accesorii - asta mă motivează sa-mi aplic talentul - abordez feminitatea, strălucirea și accesibilitatea.

Mă gândeam la cum să fac ca hobby-ul meu să devină un brand și am înțeles că totul se obține cu muncă și inspirație continuă. Inspirația a pornit încă pe timpul pandemiei, croșetatul fiind o activitate în care mă regăsesc; este combinată cu drag și pasiune! Am moștenit acest dar din mamă în fiică. Bunica mea până în prezent brodează, iar mama mea a muncit ani buni la Fabrica de Covoare „Floare Carpet” din Chișinău. Dar cât ține de tehnică și schițele modelelor, totul a fost cules din inspirație și combinat în lucrările mele proprii.

Aprecierile și comentariile acumulate zilnic mă motivează să vin cu noi idei și le sunt recunoscătoare. Numărul contează pentru mine, mă ajută ca pagina să fie vizibilă pentru abonați și toată comunitatea de pe Instagram. În linii generale, pentru a face o comandă, clienții sunt informați din recenzii sau recomandări, desigur cu ajutorul Instagram-ului, care mă mai ajută ca postările să fie promovate.

Până în prezent, am reușit să desfășor tehnici noi, cum ar fi: gențile de plajă, gențile de ocazie sau de zi, rucsacuri, huse pentru sticle de vin (se solicită pentru evenimente sau sărbători ca cele de iarnă sau pascale); plapume de pluș, personalizate, pentru copii (sunt pentru sezonul mai rece), care se execută la comandă în diverse dimensiuni și pot fi utilizate ca și cuverturi pentru paturi, canapele.

Timpul și durata executării unei lucrări depind de modelul și schița solicitată de client. Pe zi, execut cca 2-3 comenzi. De livrare se ocupă poșta internațională: de la 5 la 7 zile lucrătoare. În toate cazurile, comanda ajunge punctual.

Gențile croșetate reprezintă niște accesorii deosebite, conferă frumusețe și modestie, le consider o tendință care nu se va demoda niciodată. O geantă croșetată conturează eleganța unei femei, îi subliniază personalitatea, este un accesoriu unic și expresiv prin valorile feminine, imaginea și stilul individual pe care le afișează.

Cât privește îngrijirea accesoriilor, la împachetarea comenzii introduc și instrucțiunile necesare pentru o bună păstrare, spălare. Nu este complicat: 

- când se lasă în șifonier, e de dorit să se depoziteze într-o husă de stofă sau pachet ermetic pentru a proteja furniturile metalice și a evita absorbția prafului pe fire. 

- recomand spălatul manual pe locurile unde se găsesc pete. E suficient să luați un șervețel, să îl umeziți cu apă curată și să mișcați unidirecțional; dreapta-stânga pe suprafața petei. 

- pentru uscare, recomand ventilatorul, uscătorul de rufe, pentru ca accesoriile să își păstreze forma originală. 

Îmi doresc ca marca de accesorii handmade să crească, sunt în proces de dezvoltare, îmi doresc să devin cunoscută și să ofer produse utile publcului meu. Cât privește un magazin online, încă cercetez și caut pe cineva care ar putea să mă ajute și să se ocupe de vânzările online. 

Am vizitat pentru prima oara Cantabria în cadrul Festivalului Națiunilor desfășurat la Santander. A fost șansa mea și ocazia să cunosc oameni generoși și primitori. Perspectivele și succesul profesional sunt posibile aici, e nevoie de ambiție și de obiective exacte! Provincia Cantabria este în totalitate o zonă turistică, are un statut perfect, elegant și foarte convențional, ideile mele se regăsesc lângă voi!!” - mărturisește talentata autoare a accesoriilor by_vio_with_love. 

Îți urăm inspirație multă și cât mai multe comenzi, dragă Mihaela! Te așteptăm în Cantabria!

Photo credit: arhiva personală, Instagram.com/by_vio_with_love, Irina Jalba Furtuna, Serghei Bucico

„Am cutreierat peninsula în lung și-n lat!” Cum a ajuns un tânăr de la Vălcineț mândria moldovenilor din Spania

La numai 20 de ani, Vasile Isac este un simbol viu al diasporei tinere de basarabeni stabiliți în Regatul Spaniei. Îndrăgind dansul de mic copil în satul Vălcineț, tânărul se afirmă în cadrul Ansablului de Dansuri Populare „Moldovioara”, condus de Ala Stratulat, fiind unicul băiat din echipă. Este complicat să îl oprești din drum, însă între studii, job și deplasări la petreceri prin Spania, a reușit să îi răpim din timpul prețios, ca să ne împărtășească istoria sa.

„Mă numesc Vasile Isac și sunt din r. Călărași, satul Vălcineț. La vârsta de 9 ani, am venit în Spania cu părinții și am locuit aici un an, după care am plecat din nou în Moldova, deoarece mie nu-mi plăcea, nu mă simțeam ca acasă. După 6 ani, în anul 2018, absolvisem Gimnaziul „Grigore Vieru” din Vălcineț și trebuia să-mi aleg unde să-mi continui studiile. Am ales Marketing la Colegiul Național de Comerț din Chișinău, dar fiind copil și având multă energie, în ultimă săptămână de vară am decis să încep o nouă aventură departe de casă: să-mi continui studiile peste hotare, să acumulez experiențe și amintiri într-o nouă țară, cu o cultură foarte bogată și o limbă diferită. A fost ceva spontan, dar din inimă și, chiar dacă mi-a fost greu, nu regret că am plecat, am cunoscut o mulțime de oameni minunați din toată lumea și am văzut orașe și locuri pe care visam să le vizitez.

În perioada în care am locuit în Moldova, am frecventat dansurile timp de 6 ani cu profesorul Gheorghe Furculiță în Ansamblul Model de dansuri „Vălcinețenii”, făcând parte din grupa mare a ansamblului. Domnul Gheorghe Furculiță fiind profesor și pentru alte două ansambluri de dansuri, își făcea timp să vină și la Vălcineț. Dumnealui este cel care ne-a învățat cum să dansăm și căruia îi sunt enorm de recunoscător pentru toate cunoștințele pe care mi le-a dat. Datorită dansului, am participat la festivaluri și concursuri naționale și internaționale, în România, Bulgaria și Turcia, de unde ne-am întors cu trofee și medalii.

După o lună de la întoarcerea la Santander, am aflat că există un grup de dansuri, condus de Ala Stratulat, căreia m-am adresat și m-a primit cu mare drag alături de ceilalți colegi.

Dragostea pentru folclor am preluat-o din familie, de la profesorul de dansuri și din cercul de prieteni care la fel făceau parte din Ansamblul „Vălcinețenii”, unde ne motivam unul pe celălalt să dansăm cât mai bine. Acum, chiar dacă sunt departe, îmbrăcând straiele naționale mă simt ca acasă, înconjurat de moldoveni cu același dor de Moldova. Mă fac să nu uit de unde am venit și le port cu mândrie.

Fiind unicul băiat din „Moldovioara”, mă motivează și mai mult să continui această activitate. Chiar dacă în unele momente mi-a fost mai greu să reușesc și la lecții, și la muncă, și să am timp pentru alte activități, nu a fost o problemă, deoarece e ceea ce-mi place să fac. Dansul mă disciplinează atât fizic cât și mental și mă ajută să nu uit cum se dansează o horă sau o sârbă moldovenească!

Datorită dansului, am reușit să cutreier Spania în lung și-n lat la diferite evenimente și festivaluri. Desigur, ca să călătorim, este nevoie și de unele sacrificii, precum drumuri foarte lungi și obositoare, nopți nedormite și alte piedici care ne sunt puse în cale, dar le îndurăm pentru că vedem în ochii moldovenilor bucuria pe care o primesc când ne privesc și asta ne face să uităm de oboseala de pe drum. Din toate aceste deplasări, am observat că ai noștri sunt dornici de a vedea și a dansa o horă moldovenească!

Ansamblul „Moldovioara” este mic în prezent, iar pentru a mai avea deplasări chiar și în Europa, am avea nevoie de mai mulți dansatori cărora să le placă cu adevărat această artă. Avem nevoie și de mai mulți susținători care să ne promoveze prin lume!

În prezent, studiez ca să am o profesie pentru un viitor bun și, de ce nu, ulterior să revin în Moldova, unde mă așteaptă tata, fratele, bunicii și prietenii din copilărie, iar în același timp lucrez ca să-mi plătesc studiile și să fiu independent financiar”- ne-a mărturisit tânărul călărășean.

Îți urăm succese în toate, Vasile!! Ascultă-ți în continuare inima!

Photo credit: Asociația"Din Inima Diasporei Unite", Irina Jalba Furtuna, P.S. Foto&Video, Ansamblul de Dansuri Populare Moldovioara

La doar 19 ani, e însoțitoare de bord la o companie aeriană spaniolă! Iana Meleca: „Îmi ador munca, mă autodezvolt zi de zi!”

„Cine crede în zbor, e stăpân peste zare” - afirma Lucian Blaga. Cine muncește în aviație, e stăpân peste frici, sacrificii și multă dezvoltare personală - susține Iana Meleca. La numai 19 ani, tânăra moldoveancă a fost recrutată în cadrul Iberia Regional Air Nostrum - o companie cu sediul la Valencia, care i-a schimbat radical viața și i-a oferit oportunitatea să descopere lumea, așa cum visa. În pauza dintre curse, Iana a acceptat să ne vorbescă despre ce înseamnă să fii însoțitor de zbor în Spania. 

„Mă numesc Iana, am 19 ani și m-am născut în satul Coșnița. Locuiesc în Spania de la vârsta de 3 ani și niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să devin însoțitoare de zbor. Am studiat Științe la Bacalaureat, gândindu-mă că voi face studii universitare - visul oricărui părinte pentru copilul său. Dar spre final mi-am dat seama că sunt foarte atrasă de avioane. Am decis să studiez acest teren și de ce aș avea nevoie pentru a putea munci în domeniul aviației civile. A fost absolut spontan. 

Pentru a ajunge să muncesc ca și de însoțitoare de bord, am absolvit o academie de aviație din cadrul Școlii Universitare de Turism Altamira. La academie, am fost pregătiți pentru examenul care ne aștepta la final de an, mai ales pentru protocoale legate de securitatea pasagerilor, medicina obligatorie, stingerea focului la bord, supraviețuirea în diferite condiții ș.a.  De asemenea, a trebuit să susținem probe de pregătire fizică obligatorie, precum înotul unei distanțe într-un interval de timp, reținerea respirației pe o distanță de 8m, utilizarea plutei de salvare ș.a. Odată aprobate probele și obținut titlul, a trebuit să susțin și alte probe și examene organizate de către compania aeriană care m-a selectat pentru angajare. 

Când am obținut diploma de absolvire, am trimis CV-ul la toate companiile posibile care căutau profiluri asemănătoare cu al meu. De asemenea, pentru ca aceste companii să se oprească la CV-ul meu, trebuie să participi la evenimentele Open Day - niște probe și interviuri pe care le organizează companiile aeriene în orașele mari, reușind să intervieveze peste 200 de candidaturi. Am participat la un Open Day organizat de compania Air Nostrum la Bilbao și, sincer vorbind, nu o cunoșteam prea bine până în acea zi. Încă din prima săptămână mi-au sunat și mi-au spus că trebuie să mă mut cu traiul la Valencia, pentru a participa la un curs personalizat de pregătire pentru angajare. 

Compania în care lucrez în prezent - Air Nostrum, are ca destinații diferite puncte din Europa. Eu călătoresc mereu pe rute diferite. Am aterizat în Tenerife, Palmas de Gran Canarias, Palma de Mallorca, Funchal (Madeira), Lyon, Nisa, Frankfurt, Bolonia, Casablanca ș.a. Pe de altă parte, se organizează zboruri private cu persoane de importante de conducere, echipe de fotbaliști.

Orarul de muncă este întotdeauna diferit la asemenea job. Jumătate de lună pot munci în orar nocturn - destul de dificil pentru organism. În orarul de dimineață, trebuie să fii prezent la aeroport la 05:30 sau 06:00, uneori mai devreme, alteori - mai târziu. Așadar, atunci când trebuie să mă trezesc, îmi pregătesc bagajul, mă machiez, îmi aranjez părul și ies. La aeroport, mă îndrept spre sala de muncă a companiei mele și de obicei cunosc colegii de echipaj cu care urmează să zbor. Suntem patru: doi piloți și doi însoțitori de zbor. Avem grijă de documentele necesare, vorbim despre posibile riscuri din acea zi (furtuni, zboruri peste mare etc.) și repetăm protocoalele pentru salvarea pasagerilor în situații neprevăzute. De obicei, această discuție între membrii echipajului are loc în avion. Iar înainte să permitem intrarea, eu și colega mea avem de făcut o muncă destul de costisitoare, precum revizia echipamentului de salvare (stingătoare, mănuși, veste de salvare pentu copii și adulți, lanterne ș.a.) - totul trebuie să fie prezent și funcțional. Trebuie să avem grijă de serviciul de catering pentru categoriile business și econom, să verificăm starea de curățenie a suprafețelor, să așteptăm coordonatorul de zbor care să ne vorbească despre tipul și numărul de pasageri ai acelui zbor, să semnăm anumite documente și odată realizate toate în doar câteva minute, putem să primim pasagerii. 

La finalul zilei, dacă dormim în alt oraș, rămânem la un hotel rezervat de către compania de zbor, iar ziua următoare începe la fel. Dacă avem norocul să începem ziua de muncă mai târziu, facem o tură prin orașul vizitat sau mergem să mâncăm împreună cu echipajul. Totul depinde de zi și orarul stabilit de muncă.

Consider că este o mare provocare să-ți asumi asemenea meserie. E complicat, mai ales pentru un tânăr care abia a făcut Bacalaureatul și nu are încă experiență de muncă și de viață. Pe mine m-a susținut foarte mult familia în decizia mea, însă încă există oameni care consideră că a fi însoțitor de bord înseamnă a fi chelner sau că aceasta nu e o meserie adevărată, deplină. Ca să obții un asemenea job, trebuie să investești foarte mult timp în studierea limbilor străine, în comunicarea cu publicul, în răbdare. Uneori, ai nevoie de foarte multă răbdare atunci când mergi la interviurile de angajare.  

Cel mai complicat, în această meserie, este faptul că nu pot sărbători Crăciunul cu cei dragi, că lipsesc de la evenimentele de familie, că ziua de luni e ca cea de sâmbătă (e practic imposibil să fii liber în week-end). Însoțitorii de zbor au probleme și cu alimentația, având orare de muncă instabile. Au probleme legate de somn și în general duc un mod de viață riscant, pentru că nimeni nu știe ce îl așteaptă atunci când se desprinde de pământ. Cu toate acestea, de-a lungul timpului mi-am dat seama că îmi ador munca, iubesc să descopăr orașe, să cunosc noi colegi de zbor, să-mi cultiv limbile străine și să interacționez cu diverse culturi zi de zi.

Cunoașterea limbilor străine este cu adevărat extrem de importantă. Consider că am fost norocoasă că m-am născut în Moldova, am avut ocazia să învăț încă din copilărie româna și rusa. Odată ajunsă în Spania, am avut ocazia să studiez spaniola și engleza. În aviație, ești favorizat dacă vorbești cel puțin o limbă străină. Eu continui să îmi perfecționez engleza, o vorbesc destul de mult la serviciu din cauza destinațiilor peste hotarele Spaniei. Cunosc și rusa; nu o vorbesc, dar o repet, ca să nu uit. 

Eu am o soră geamănă. Am crescut împreună și am studiat împreună, am făcut aceleași studii la colegiu, însă avem preferințe diferite. Ea a preferat domeniul artelor. Eu a trebuit să mă mut pe câteva luni la Valencia de dragul angajării. Acum, locuiesc la Madrid. Ne-a fost foarte complicat să ne obișnuim una fără cealaltă. Dar cum în Artă e foarte dificil să îți găsești de lucru, viitorul ar putea să ne unească și să fim ambele însoțitoare de zbor. 

Unicul sfat pe care pot să îl ofer tinerilor care vor să muncească în aviație este să nu dispere: există companii care îi vor ignora, însă există altele care vor valorifica abilitățile și talentele lor. Să nu le fie frică să iasă din zona de confort, să se deplaseze în diferite puncte de pe mapamond, să experimenteze viața în alte orașe și să se autodezvolte fără oprire!” - susține tânăra stewardesă.

Îți dorim zboruri ușoare și o carieră frumoasă, Iana!!

Photo credit: arhiva personală, Tatiana Khoman, Instagram/airnostrum, airnostrum.es

Coregrafa Tinca Cecoi - noua membră a Ansamblului Moldovioara: „Departe de Moldova, putem face lucruri minunate!”

În 2022, Ansamblul de Dansuri Populare „Moldovioara”(Santander), condus de Ala Stratulat, și-a îmbogățit componența și ne-a prezentat-o cu mândrie pe Tinca Cecoi - o tânără coregrafă stabilită la Santander acum câțiva ani, care astăzi străbate Spania în lung și-n lat alături de echipă, pentru a aduce farmec petrecerilor de basarabeni și români. Dacă viața i-a întins suficiente provocări, dansul popular și susținerea familiei au ajutat-o pe tânăra coregrafă să înceapă o viață nouă departe de baștină. În curând, va începe să predea cursuri de dans copiilor din diasporă. Vă invităm să îi cunoașteți povestea - o istorie veritabilă despre PUTEREA FEMEII.

CÂND VIAȚA ÎȚI DĂ LĂMÂI, FĂ LIMONADĂ!

„Mă numesc Tinca, sunt din or. Chișinău și am o fetiță de 7 ani. De profesie sunt coregraf, am absolvit Academia de Arte în 2009. 

Sunt de 3 ani stabilită la Santander. Decizia de a veni a fost una spontană. Era 2019, am trecut printr-un divorț, venise sora mea la Chișinău, ea locuind în Spania de mai mulți ani. Sora era departe nu știa despre divorțul meu, a aflat doar atunci și mi-a zis: tu și fata mergeți cu noi. Era luna iunie, am acceptat fără să mă gândesc, aveam nevoie de o schimbare și uite așa, în septembrie 2019, împreună cu fetița mea, am venit la Santander la sora mea, ea și soțul ei m-au ajutat enorm, le mulțumesc pe această cale, am stat la ea timp de 2 ani - vreme în care am muncit ca să pot să mă mut cu fetița în altă parte. O perioadă destul de grea din viața mea, dar a trecut... În prezent, fac studii aici la Santander - un grad superior într-un alt domeniu. Vă povestesc despre cum a fost, dar ușor nu e... În curând voi începe și un curs de dans popular cu copiii moldovenilor de aici - asta e ceea ce mă reprezintă cel mai mult.”

DRAGOSTEA PENTRU DANS

„Prima oară când am intrat într-o sală de dans, aveam doar 5 anișori, atunci părinții au hotărât să mă dea la dansuri pentru a avea o ocupație și uite, de atunci, am tot continuat să dansez și o fac până acum. Tatăl meu a dansat, mama a cântat; cred că vine de la ei această pasiune.”

DRUMUL CĂTRE COREGRAFIE

„A fost unul destul de lung, dar nu a fost greu, pentru că o făceam cu plăcere. Cei mai grei au fost primii ani, când eram mică și tata mă ducea la repetiții, tin minte că adormeam în troleibuz, noi având de parcurs o dinstanță destul de mare. Succesul îl am de mică, eram solistă în ansamblul în care eram pe atunci și am avut un profesor foarte bun, el mi-a pus bazele dansului. Deja când eram mai măricică, mă confruntam cu nedreptăți și chestiuni destul de urâte, care se întâmplau între dansatori și pe care eu nu le înțelegeam. Dar asta m-a făcut să fiu și mai puternică și să merg înainte orice s-ar întâmpla.”

CEA MAI IMPORTANTĂ REALIZARE PROFESIONALĂ

„Eu sper și cred că încă urmează multe, dar din cele realizate deja, am câteva trofee obținute cu ansamblul de dansuri pe care îl conduceam la Chișinău; participări la festivaluri internaționale în Polonia, Turcia. Nu pot reda în cuvinte emoțiile care te cuprind atunci când vezi rodul muncii tale și nu e deloc ușor să conduci 60 de elevi. Aveam două grupe pe atunci, a fost o perioadă de succes în viața mea.”

DANSUL POPULAR - ADN-UL TINCĂI PLĂMĂDEALĂ

„Dansul popular e cel care îmi dă încredere în mine, dispoziție bună. Mă aduce la o euforie de nedescris când dansez. Sunt de nedescris privirile oamenilor care te admiră și te apreciază, e minunat. Te încarcă de energie pozitivă, că uiți de tot și de toate! Chiar dacă am probat mai multe stiluri de dans, am rămas la cel popular.”

DANSUL A URMAT-O PÂNĂ LA SANTANDER

„Țin minte bine că atunci când am venit în Spania îmi era destul de greu, renunțasem la Moldova și la tot ce aveam acolo și așa sora mi-a povestit că sunt și aici dansatori. Ea nu-i cunoștea personal. I-am început a căuta pe Facebook, am găsit-o pe Ludmila, i-am scris și așa am început să merg la repetiții în 2020, unicul lucru care ne-a blocat la un moment dat pe toți a fost pandemia. Am revenit în formă abia în 2022 și am început evoluțiile. Când le-am cunoscut pe Ludmila și dna Ala, m-am gândit că sunt o norocoasă și le mulțumesc fetelor pentru că am această ocazie. Chiar dacă sunt departe de Moldova, putem și aici să facem lucruri minunate!”

O FURNICĂ DE FEMEIE

„Mereu mi se cerea buletinul ca să intru la discotecă. Când vorbesc de vârstă, multora nu le vine să creadă că am copil, dar asta bucură. Mulțumesc pentru compliment. Tot dansul m-a menținut în acestă formă, eu am dansat mereu, chiar și fiind însărcinată am lucrat cu ansamblul de copii până în luna a șaptea. 

Cel mai bun medicament pentru tinerețe este fericirea, bucuria și nu poți fi altfel atunci când dansezi. Nu știu dacă am făcut sacrificii. Mereu am avut grijă la kilograme pentru a fi în formă și a mă simți bine când dansez. Am formate niște deprinderi pe care le mențin și nu adaug kilograme.”

NOROCUL DE A AVEA FAMILIA APROAPE

„Fizic, mai mult îi semăn tatălui meu și da - avem o relație mai strânsă, pentru că am stat mai mult timp cu părinții, sora mea fiind mai mult plecată. Și în momentul în care am hotărât să plec din Moldova, cel mai mult au suferit părinții. 

Acum, de curând, ei au hotărât să vină aici cu noi, să fie aproape de nepoței și mă ajută enorm de mult. Și ei sunt împliniți, și eu sunt mulțumită Lui Dumnezeu că am familia aproape. Armonia vine din înțelepciune, dar asta o înțelegi cu anii. Noi am înțeles că mai aproape decât părinții și sora nu poate fi nimeni; aici se naște dragostea.”

Succese mari îți urăm, Tinca!

Photo credit: arhiva personală, P.S. Foto Video

O tânără din Dubăsari cucerește femeile din Spania cu machiaje vibrante! Povestea tinerei stabilite la Santander

Explozie de culoare și vibrație - asta găsești, răsfoind pagina de Instagram a Victoriei Meleca - o tânără mămică, originară din s. Coșnița, r-nul Dubăsari, stabilită la Santander. Moldoveanca de 28 de ani se afirmă prin pseudonimul Torya MakeUp și se diferențiază printr-un stil absolut inedit de a machia. Utilizează culori pătrunzătoare, iar de cele mai multe ori modelul este ea însăși. Astăzi, Victoria are un portofoliu bogat de cliente, însă cel mai mult visează la un salon de machiaj al său în Spania. Vă invităm să apreciați talentul incontestabil și lumea plină de culoare a makeup artistei - ea însăși o femeie extrem de frumoasă!

„De mică îmi plăcea să privesc modele la TV și mă machiam și eu așa cum puteam. Cred că de aici și a vine pasiunea mea.

La vârsta de 18 ani, am pornit pe drumul străinătății, ajungând la Sank Petersburg. Timp de 6 ani, am fost barman și chelneriță. Am fost invitată să vin la odihnă în Spania, iar de atunci am rămas aici. Eram însărcinată, aveam mult timp liber și priveam pe YouTube video-uri cu tutoriale de makeup. Am început să repet ceea ce vedeam în videoclipuri.

Am participat la un concurs organizat de echipa celebrei artiste makeup Goar Avetisyan (Armenia). Ea mi-a apreciat lucrările, invitându-mă la colaborări pe conturile ei de pe rețele sociale. Goar mi-a insuflat mult curaj și m-a făcut să am încredere în ceea ce pot face!

Da, fac asta din iubire de sine și drept vorbind, nu m-am gândit să transmit un mesaj ajume. Cât sunt la muncă, îmi vine câte o idee și plec fuga acasă ca să realizez ce mi-a venit în minte. Iubesc foarte mult să mă machiez și să machiez și alte fete. Deseori sunt eu modelul, pentru că îmi vine inspirația mai mult seara și așa practic direct pe mine, ca să pot propune apoi clientelor. 

În prezent am un grup foarte mare de cliete: și moldovence, și spaniole, și columbiene. Moldovencele sunt cele mai frumoase doamne și au un gust mult mai „bogat”. Majoritatea mă lasă să utilizez tot felul culori mai intense. Clientele spaniole preferă machiaje mai simple și mai puțin evidențiate. 

Eu ador culorile intense! O puteți vedea și în fotografiile pe care le public. Cele mai îndrăznețe nuanțe le utilizez doar în auto-machiaj. 

Un salon propriu de frumusețe la Santander este visul meu cel mare, pentru el lucrez atât de mult și sper să îl văd realizat într-o zi! Îmi doresc să devin un specialist de renume și să pot învăța și alte femei să poată machia corect. 

Un ritual corect de demachiere este fundamental pentru un ten corect îngrijit. Cel mai sănătos, pentru piele, este uleiul, inclusiv cel de masaj pentru bebeluși, aplicat cu un disc de bumbac. Este un produs efectiv, care nu dăunează. Apoi, fața se spală bine și se aplică o mască calmantă cu aloe vera și, la final, se aplică o cremă hidratantă. 

Tinerelor mămici aș vrea să le transmit doar una: speranța moare ultima, capul sus și pieptul înainte! Să nu privească în urma lor și să meargă cu pași mari spre dorințele lor!!” - ne-a mărturisit Victoria Meleca. 

Îți urăm succese și îndeplinirea grabnică a visului tău. 

Photo credit: Instagram.com - @viiky.danny_official.94