„Pasiunea mea nu a fost moștenită de la părinți sau de la bunei. Când am ajuns la Santander, ieșeam la plimbare pe Calle Castelar, vedeam de fiecare dată bărci mari care se opreau în port și mă gândeam neîncetat: oare cum e să poți conduce asemenea gigant?! Așa am ajuns să investighez facultățile de la Universidad de Cantabria și am găsit una pe placul meu - Inginerie Nautică și Transport Maritim - o specializare cu multe oportunități profesionale. În plus, am văzut că nici salariile nu erau rele, acesta fiind unul dintre cele mai plătite job-uri din Spania, alături de medicină, IT ș.a.
Din Republica Moldova, am venit doar cu diploma de Bacalaureat. Ca să intru la universitate, trebuia să susțin o serie de examene de selecție (spaniolă, matematică, istorie și un obiect la alegere). Spaniola nu o cunoșteam defel, așa că am folosit altă opțiune - aceea de a urma un Grado Superior (2 ani), care îmi permitea să acced la universitate fără probe. Așa am ajuns să fac Administración y Finanzas, am absolvit, însă nu mi-a plăcut, eu nu sunt omul care poate munci în oficiu. Am decis să merg să învăț ceea ce îmi cerea inima.
În prezent, îndeplinesc funcția de Tercer (3º) Oficial în compania BALEÀRIA. Cum am ajuns să muncesc aici? Chiar după absolvirea universității. În primul an, a fost foarte greu, am susținut repetat jumătate din materii. Anul II a fost și el greu, căci continua Matematica, Fizica, Chimia, Desenul Grafic, Engleza... Din anul trei, a devenit mai ușor, odată cu obiectele de specializare: navigarea, manipularea, încărcarea ș.a.m.d.
După universitate, studenții au de realizat un stagiu de practică, ca și „alumno de puente” sau stagiar de bord pe o navă cu o anumită capacitate (nu mai puțin de 500 GT). Am făcut un stagiu de un an de zile, a fost greu, e foarte dificil să găsești de unul singur companiile care să te accepte la practică. Eu am schimbat câteva companii, ultima fiind BALEÀRIA (în februarie), iar la final, am trebuit să susțin examenul pentru „Piloto de 2ª” - ultima probă, la care participă și profesioniști de la Capitanía Maritima. Am susținut cu brio examenul la sfârșit de mai și am sunat direct la BALEÀRIA. Am fost angajat la început de iulie, adică foarte repede. Acum, când privesc înapoi, înțeleg că a fost un drum foarte greu, mai ales la practică. Am căutat de unul singur, iar în doi ani și jumătate, am reușit să adun un an de stagiu.
În calitate de Tercer Oficial, trebuie să respect un orar de gardă ce îmi corespunde. Mă trezesc la 9 dimineața, iau dejunul, iar la 10 fără un sfert sunt deja sus, în cabina de bord, pregătind toate materialele și aparatele de navigare necesare pentru ieșirea din port la ora 10. După ce totul e pregătit, la bord vine Căpitanul - persoana responsabilă de ieșirea navei din port. Eu sunt alături ca să îl ajut, iar după ce ieșim din port, rămân singur. De obicei, vaporul dispune de pilotare automatică, așa că primul pas este fixarea destinației. După ce totul este fixat, nu trebuie să mai ating nimic, vaporul merge de unul singur, iar eu pot să mă ocup de alte activități și anume de funcția mea: gestiunea documentală. Desigur, sunt mereu prezent și observ dacă există alte nave care se apropie, dacă trebuie să cedez trecerea etc. Orarul meu de muncă se desfășoară între orele 10:00 și 15:00, după care facem schimbul gărzii, atunci când mă înlocuiește Segundo (2º) Oficial, care stă la bord până la 19.00, când ajungem în port. Din Ibiza și până la Barcelona sunt 7-8 ore de navigare. În regimul de iarnă este un alt orar. Atunci când predau schimbul, mă culc, pentru că la 22:00 preiau iarăși funcțiile și muncesc până la 3:00 dimineața. Și așa 24/24, 7 zile din 7, timp de 2 luni. Vara aceasta, am făcut conexiuni Barcelona-Ibiza și retur, acum voi călători spre Mallorca și Menorca.
Pentru mine, navigația este o plăcere. Dacă îmi termin operațiile legate de documente și nu am nimic de făcut, mă așez și privesc înainte. Pot să privesc așa ore în șir, fără să văd vreo barcă, fiindcă traficul începe abia când ajungi în port. E un timp foarte bun în care meditez despre planuri, familia mea. Este un moment în care îmi savurez din plin meseria.
Navigația maritimă se aseamănă doar un pic cu aviația, este mult mai liniștită, chiar dacă în ambele există pilotarea automată.
Cele mai importante calități ale unui marinar sunt: ordinea, liniștea, disciplina, calmul și prudența în situațiile extreme. Dacă se întâmplă ceva la bord, Doamne ferește, nu faci nimic atunci când te sperii și alergi în toate părțile.
Salarile marinarilor din Spania sunt relativ asemănătoare, variind de la o companie la alta. Cel mai mult însă depinde de gradul tău profesional și de ce steag poartă vaporul pe care urci. Dacă steagul este spaniol, ai contract de muncă spaniol și cotizezi pentru statul spaniol, ai un salariu mai mic, dar îți primești salariul mereu, chiar și atunci când ești în vacanță, acasă. Un proaspăt absolvent al universității poate primi un salariu lunar începând cu 2500 EUR. Dacă vaporul poartă steag străin, primești un salariu mai mare, însă strict pentru cât muncești la bord, de exemplu 8000 - 10 000 EUR pe lună, iar dacă ești proaspăt absolvent - începând cu 4000 EUR. Dacă stai acasă o lună, însă, nu primești nicio remunerare, iar dacă vrei să cotizezi, trebuie să o faci pe cont propriu, din salariul primit. Un căpitan poate avea și un salariu lunar de până la 10 000 de euro.
Oceanul/marea este o oază de liniște atunci când nu sunt furtuni. Te simți ca pe uscat, ai impresia că vaporul nu se mișcă defel. Dar am navigat și pe furtuni cu valuri de 5m și vânt puternic. De la început te sperie atunci când apa ajunge până peste acoperiș sau parbrizul cabinei, însă la scurt timp îți dai seama că nu este atât de ușor să scufunzi un vapor. Este mult mai mare riscul de scufundare atunci când există o fisură de exemplu. Astăzi, nu mi-e frică de nimic atunci când sunt la bord!” - susține moldoveanul angajat de gigantul spaniol.
Photo credit: captură ecran, arhiva personală, Baleària
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu