Sâmbetele și duminicile Svetlanei Griza sunt înmiresmate cu aroma dulce a plăcintelor și sarmalelor aburinde. Moldoveanca de 50 de ani, originară din Ignăței, Rezina, e stabilită la Santander de 11 ani, după o carieră în cadrul Spitalului Clinic Republican. Își câștigă pâinea ca majoritatea moldovencelor din Cantabria, iar în timpul liber pregătește sarmale și plăcinte cu gust de Moldova, care împlinesc pofte și cuceresc inimile basarabenilor. Puterea Svetlanei stă în iubire: după o viață plină de încercări, a înțeles că numai oferind iubire aproapelui poți avea o viață împlinită. „Dacă aș deschide parantezele vieții mele de femeie și mamă solitară, aș scrie o carte!” - susține Svetlana...
„Vin dintr-o familie de oameni gospodari, harnici și apreciați în satul natal, o familie unde prioritate era bunul simț, educația și învățământul. Suntem 4 frați, toți cu facultăți absolvite.
Eu am absolvit Facultatea de Medicină, apoi am muncit ani buni la Spitalul Clinic Republican. Îmi făcea o deosebită plăcere sufletească să ajut oamenii. Am crezut dintotdeauna că un lucrător medical poate și trebuie să trateze pacienții mai întâi cu sufletul.
Dar așa a vrut soarta ca să mă pomenesc, la 21 de ani, singură și cu un copil mic în brațe - un înger de fetiță, care devenise tot sensul existenței mele, toată motivația mea, tot aerul și lumina mea. Iar eu, dintr-o fetiță firavă, gingașă și slabă, m-am transformat într-o femeie puternică. Nu a fost deloc ușor. Aparte de spital, îmi găseam joburi suplimentare, pentru ca fetiței mele să nu îi lipsească nimic.
Am venit în Spania pentru a-mi ușura munca și traiul, pentru a asigura un viitor decent copilului meu. Am vrut să fac o schimbare. Europa era o iluzie pentru mine când mă aflam în țară. Chiar credeam că aici poți culege euro din copaci. În Spania se afla deja fratele meu, care muncea în calitate de medic. Încă din primele zile mi-au fost aruncate fraze de genul „unde ai venit în plină criză?”, „și încă cu copil!”, „noi și așa ne găsim greu de lucru!”. Aceste fraze mă speriau la început, însă mă consider o norocoasă. Fratele meu bun și înțelept m-a motivat foarte mult să cred în mine și să merg înainte.
Am muncit și muncesc ca multe alte femei, cinstit, de draga dimineața și până seara târziu, am cunoscut oameni frumoși, săritori la nevoie. Cu toții am pornit dintr-o ogradă moldovenească, e frumos și corect să ne ajutăm reciproc. Mai greu a fost pentru Marinela, fetița mea, care pe atunci avea 16 ani. A studiat foarte repede spaniola, la studii se descurca foarte bine. Dar cel mai greu a fost să o rup de profesori, colegi, prieteni, scopuri de adolescent. A fost greu, a fost greșeala mea, puteți învăța și voi din ea. După 2 ani, la majorat, fata a decis să revină în țară. Așa am rămas singură, într-un apartament apropiat de plajă, muncind zi de zi pentru a-mi ajuta copilul și părinții. Îmi rupeam sufletul în două - între Spania și Moldova. Și așa au trecut 11 ani, pare un vis. Dacă aș deschide parantezele vieții mele de femeie și mamă solitară, aș scrie o carte...
Și nu credeți că în acești ani viața mea a fost presurată cu flori de romaniță. Banii nu se culegeau din copaci. Nu e deloc ușor să te stabilești în Spania, trebuie să știi exact ce vrei, trebuie să ai scopuri și să te ții de ele, să te ții de oameni și scopuri bune pentru tine.Eu m-am încăpățânat mereu să cer respectul, să plec capul, să îndur umilința. A fost greu, dar por spune că am ajuns într-un punct în care mă simt ca acasă și munca nu mi-a lipsit niciodată. Eu, la rândul meu, am ajutat mereu pe alții cu sfaturi sau locuri de muncă.
Clienții mei sunt prietenii, cunscuții din toată Cantabria și toți cei care vor să-și amintească de gustul de acasă, dar nu au timp să gătească. Să știți că plăcintele și sarmalele noastre le plac și spaniolilor, mai ales plăcintele cu brânză și verdeață. Deocamdată propun clienților doar plăcinte și sarmale, în viitor vor fi și alte bunătăți.
Secretul gustului deosebit al plăcintelor vine de la mămica mea, ea întindea foaia de aluat cât masa, o făcea subțire, „să poți citi ziare prin ea”. Folosesc multă umplutură.În rest, ingredientul de bază este CURĂȚENIA IMPECABILĂ. Curățenia este mania mea, nu pot găti dacă bucătăria este dezordonată. Mai ales când gătesc plăcinte. Aluatul nu iubește cearta, supărările.
Când la bucătăria mea se gătesc sarmale sau plăcinte, în casă este sărbătoare! Iar când soțul este acasă, dansăm și câte o sârbă cât se odihnește aluatul. Fiecare sărmăluță și fiecare plăcintă este pregătită cu drag, cu suflet, cu Doamne ajută. Gătesc ca pentru aproapele meu, deși clientul este un străin și abia urmează să îl cunosc.
În viața mea au fost de toate: dezamăgiri, neajunsuri, stres, diagnoze, tratamente, iar unica ieșire din toare greutățile a fost încrederea în sine, credința în Dumnezeu. Noi suntem ceea ce gândim, de aceea gândiți pozitiv. Deciziile corecte vin din liniștea sufletească, oferiți-vă asta!În orice circumstanță a vieții există motive pentru care trebuie să te ridici, merită să lupți. Motivul, meu a fost și va fi copilul meu. În ea am găsit fiica, sora, prietena mea. Uneori am senzația că îmi este a doua mamă.Eu am căzut și m-am ridicat de zeci de ori. Și dacă eu am putut să câștig, veți putea și voi. Nu cădeți, oricât de greu ar fi!!”
Photo credit: arhiva personală
