Mulți moldoveni din Cantabria îi cunosc numele. Sergiu Pădurean este fotograful prezent mereu la evenimentele asociației noastre, o face voluntar, din respect pentru cultură și din dragoste pentru camera foto/video. Puțini însă știu provocările prin care a trecut Sergiu, până a ajunge în Regatul Spaniei. A muncit în "bucătăria" multor televiziuni din țară, iar astăzi e în spatele unui volan de camion. Care este "prețul" acestei meserii, creatorul paginii P.S. Foto Video ne-a mărturisit în interviul care urmează.
- Sergiu, îți mulțumesc pentru deschiderea de a oferi acest interviu. Mulți concetățeni din diaspora cantabrică nu cunosc despre trecutul tău în Televiziune. Vorbește-ne despre cariera ta dinaintea venirii în Spania.
Mi-am început relația cu televiziunea încă de la universitate, studiam Cibernetică și Informatică Economică la USM, apoi prin concurs am ajuns să lucrez la SIS, într-o sală de 2x2 metri. După o lună, am zis că nu e de mine și am abandonat. Între timp, s-au ivit și alte oportunități, era prin 2002 când un prieten, într-o glumă, m-a invitat la o nuntă unde filma. Mi-a plăcut atitudinea, atmosfera, emoțiile, spiritul uman și de atunci mi s-a înrădăcinat acel grăunte în mine, pe care îl simt și astăzi. Cât eram student, am făcut și canto în colectivul etno-folcloric universitar ,,Crenguța de Iederă”, condus de distinsa interpretă de muzică populară, Maria Iliuţ. Acolo am îndrăgit folclorul, tradiția, cântecul, dansul și tot ce înseamnă duh moldovenesc.
Apoi mi-am dus CV-ul la Euro TV, unde aveau un loc vacant pentru montajul unei emisiuni și filmări în teren. Acolo am avut învățători buni și binevoitori. La acea televiziune am lucrat 3 ani, participând chiar și la evenimentele din 7 aprilie. Apoi Euro TV s-a destrămat și la Chișinău a apărut Publika TV și Jurnal TV, iar toți reporterii și cameramanii s-au desfăcut în două tabere. Eu am primit o ofertă mai bună la Publika TV și acolo m-am simțit ca acasă, totul era nou și extraordinar. Am muncit peste 6 ani și, între timp, mi-am propus să fac studii în domeniul artelor, am absolvit cu succes Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, clasa lui Vlad Druc, specializarea Regie Film TV. La televiziune începuse scandalul partizanatului politic și am plecat de la Publika.
Mi-am propus oferta și am fost acceptat la Agora, unde am muncit aproape 2 ani și uite așa am adunat 11 ani de televiziune în Moldova și, pot spune, 3 facultăți muncite și studiate la zi.
- Marele pas cum l-ai făcut? Cum te-au întâmpinat tărâmurile iberice?
Voi fi sincer: nu am ajuns în Spania din sărăcie sau vremuri grele în Moldova. Am muncit în TV și am obosit de mascarada care se întâmpla acolo. Văzând ce se întâmplă în țară, nu mai vedeam sensul și viitorul acasă. Am vrut să plec peste hotare, am fost în Marea Britanie timp de un an, unde am muncit ca și lemnar. Marele meu noroc este că mă adaptez foarte rapid la toate condițiile, iar această adaptare cred că ține de dragostea mea față de oameni, sinceritatea mea către ei. După un an cu familia în Anglia, clima și condițiile de trai de acolo ne-au impus să plecăm. Am venit în Spania, nu am fost ușor, dar greul prin care am trecut ne-a călit și ne-a dezvoltat spiritul pe care îl avem în prezent.
- Emigrarea impune deseori oamenii să își pună pe plan secund vocația, în favoarea unei meserii care să aducă venit. Cum a fost la tine? Ce faci în prezent? Care e “prețul” acest meserii?
Spania ne-a întâmpinat călduros, prietenos, în ciuda multor circumstanțe, persoane, însă am întâlnit alt fel de oameni, care mi-au demonstrat că omenia rămâne în prim-plan în viață. Timp de jumătate de an, am muncit în construcție, mi-a fost foarte complicat, pentru că nu este domeniul meu. Însă cu silință și adaptare, mi-am făcut munca.
Apoi a venit o perioadă foarte complicată, depresivă, în care am decis că trebuie să fac o schimbare. Aveam nevoie de un loc de muncă și un prieten mi-a propus să devin șofer de camion. Mai întâi am muncit la o spaniolă timp de 3 luni. Încă nu cunoșteam limba, chiar și camionul era foarte nou pentru mine. Chiar în copilărie îmi era foarte frică de camioane. Însă nu m-am dat bătut, știam că nu există cale de întoarcere. Au fost și zile bune, și foarte grele, iar între timp, am filmat și câteva nunți la Santander. De ce nu mai fac foto și video cum făceam pe timpuri? Pentru că piața locală și oamenii de aici sunt altfel, mai reci.
În prezent, sunt șofer de camion, e ceea ce îmi aduce bani. Nu regret, este o provocare pentru mine, îmi place. Este un sacrificiu, multă muncă și responsabilitate, dar orice meserie este bună și merită respect atâta timp cât are cine tinde spre ea. Eu mă simt foarte bine în postura pe care o am, nu regret deloc posibilitatea de a încerca mai multe meserii și de a vedea adâncurile și frumusețea fiecăreia.
- Cei care te cunosc, știu: camera este cel mai fidel prieten al tău. Video sau foto: care dintre aceste două servicii e mai aproape de sufletul tău?
Video, pentru că îți dă mai multe posibilități. Îmi place mai mult să filmez decât să montez. Filmarea mă agață și îmi e aproape de suflet. În general, mă caracterizează reportajul documentar.
- Prin ce ești diferit de alți fotografi?
Nu cred că trebuie să fii special, deși oamenii apreciază extravaganța. Pentru mine, nu asta reprezintă o valoare înaltă. Îmi place emoțiile, exclamațiile, stările umane din fotografie sau video.
- Cum ai putea caracteriza evenimentele organizate de moldovenii din diasporă? Se deosebesc de cele organizate la baștină?
O să mă opresc la cele organizate de Asociație. Ca și spirit, sunt altfel. Aici, văd și simt o dragoste aparte față de patrie, port, tradiție. Ducem dorul și de aceea evenimentele noastre de aici sunt mai sufletiste. Eu așa le văd și îmi place.
- Orice gând scris este mult mai puternic decât cel spus. Ce proiecte ai puse la cale pentru următorii ani?
Sunt un om ambițios, poate mai lent în unele cazuri, dar nu mă las bătut. Am multe proiecte în gând. Legat de servicii foto-video, am în plan ceva caritabil, pentru că nu fac asta pentru bani, e o plăcere sufletească.
Totodată, pun la cale un proiect legat de turism în Spania și divertisment. Oamenii vor afla despre asta.
- Îți propui să revii în RM pentru totdeauna, ori Spania te-a cucerit iremediabil?
Nu aș putea spune că am tăiat legătura cu Moldova și nici nu a fost scopul meu acesta, dar Spania m-a vrăjit prin posibilitățile de creștere, oportunitățile legale puse la dispoziție și felul în care m-am integrat aici. Deocamdată nu am în plan să revin acasă, pentru că aici îmi este familia.
- După câțiva ani departe de viața ta anterioară, poți să ne spui: care e cea mai mare provocare a străinătății?
Îmi plac foarte mult provocările. Vreau să fac lucrurile în așa fel, încât urmașii mei să fie mândri.
Nu vă dați bătuți, nu lăsați aripile în jos. Mergeți înainte, dezvoltați-vă! Vă îndemn personal să citiți mult. Este foarte important și benefic. Dar, ca să fie paharul plin, este nevoie și de practică: meseriile noastre, încercările și greșelile noastre. Eu mi-am găsit locul și profit de timpul pe care îl am cât conduc. În loc de muzică, ascult cărți, îmi cultiv personalitatea și chiar îmi place ceea ce fac. Eu mi-am adaptat meseria pe care o fac în așa fel, încât să îmi permită să mă dezvolt personal!
- Îți mulțumim pentru timpul dedicat acestui interviu. Îți dorim succese în toate proiectele tale, drumuri bune și multă inspirație.
Photo credit: Sergiu Pădurean, PSFotovideo
