„În Moldova nu aveam să-mi permit să nasc trei copii!” Lidia Gurău, despre maternitate și educație în Spania

Deși afirmă despre sine că este o mamă ca toate celelalte și are o istorie banală, Lidia Gurău este specială prin exemplul pe care îl aduce în diasporă. Moldoveanca este mama a trei fiice, toate trei s-au născut în Spania, sunt toate diferite, educate în spiritul frumos al tradiției. În familia Gurău, înainte de Crăciun este creat un calendar personalizat care este trimis apoi rudelor și prietenilor, iar fetele poartă iile cusute cu drag de bunica Lidiei, plecată din viață. În prag de Ziua Internațională a Copiilor, am dorit să aflăm de la domnia sa cum e să fii mamă la puterea a treia în Spania și ce principii de educație aplică în familie. 

POVESTEA CU VIZA DE 31 DE ZILE

„Ca să redau istoria emigrării noastre, trebuie să încep din perioada de după absolvire. La Chișinău aveam servicii bune (soțul chiar avea propia afacere legată de calculatoare). Eu sunt o mare amatoare de călătorii, așa că și pe soțul meu l-am atras în aventura turistică. Principalele destinații au fost România și Rusia (nu numai partea europeană, ci și după Ural spre Baical), așa că între carieră și călătorii, nu era încă loc pentru un copil. În anul 2003, am primit o invitație de la o rudă din Paris și ne-am gândit să încercăm să aplicăm dosar la Ambasada Franței din Chișinău singuri, dacă ne deschide viză, vedem și Europa (cine nu vrea să vada Parisul?!), dacă nu, nicio problemă… oricum nu pierdeam nimic. Am primit răspuns pozitiv și am obținut viza pe 31 de zile. La Paris am stat doar o săptămână, pentru că am reușit în acest timp să vizităm toate atracțiile turistice: Louvre, Tour Eiffel, etc…chiar și la Disneyland și Disney Village am fost, așa că am hotărât să profităm să vedem și Nordul Spaniei (la Santander lucra mama mea de mai bine de un an). Spre sfârșitul vacanței, am aflat că-s însărcinată (Parisul a lăsat bună amintire), atunci am hotărât să rămân aici doar ca să nasc, soțul nu a vrut să mă lase singură și așa am rămas ambii. După naștere. am primit asistență medicală pentru copil și așa, încet cu încetul, a trecut timpul. După un an și 10 luni s-a născut a doua fată și așa ne-am stabilit cu traiul aici în Spania. Societatea ne-a întâmpinat foarte bine. Eu și familia mea am fost mereu tratați cu stimă și respect, ne-am făcut prieteni printre spanioli, cu care continuăm să menținem relații până în prezent.”

                                                    MAMĂ A TREI FETE

„Cea mai mare s-a născut în iunie 2004, a doua - în aprilie 2006 și a treia - în august 2010. În prezent nu au activități sportive, deoarece eu nu am vrut să facă sport cu măștile puse, căci și așa toată ziua stau la școală cu ele. De mici le-am înscris la diferite secții, ca să descopere ce le place cel mai mult. Așa au făcut tenis, padel, balet, dansuri moderne, gimnastică ritmică, judo, box, volei, pictură, patinaj artistic. În vacanța de vară făceau “campamento de multideporte”, unde practicau toate tipurile de sport (surf, călărie, bărci cu pânze, TIR, etc).

TREI NAȘTERI ÎN SPANIA

„Am fost foarte mulțumită de tratament și condiții. Mereu au fost amabili, dădeau toate informațiile necesare, cadouri pentru nou-născuți etc. În nici un moment nu m-am simțit străină. Chiar și fără permis de reședință am stat la evidență la medicul de familie din momentul în care am aflat despre sarcină, dar și la medicul specialist, deoarece în Moldova medicii mă avertizaseră că voi avea mari probleme cu nașterile din cauza bolii de rinichi pe care o aveam din copilărie. Am beneficiat de servicii medicale fără să plătesc ceva și în nici un moment nu am simțit ca mă tratează ca pe o străină. Nu am fost discriminată. Sunt sigură că în Modova nu aveam să-mi permit să nasc trei copii.”

LIMBA VORBITĂ ACASĂ: ROMÂNA SAU SPANIOLA? 

„În cazul nostru e mai complicat cu limba română, iar greșeala a fost a noastră. Vă explic de ce: în primul rând, ca să învățăm spaniola, priveam cu copiii desene animate în spaniolă, citeam în spaniolă. Deși acasă vorbeam româna, nu eram insistenți în studierea limbii literare. Timp de trei ani de la nașterea primei fete, nu am dus copiii la creșă. Vara preferam să ducem fetele la bunici în Moldova și așa ele au învățat limba română doar din auz, vorbită la sat. Cea mai mare o cunoaște mai bine româna, cea de-a doua - mai slab, iar din cauza accentului evidențiat spaniol, îi este rușine să vorbească. Mai problematic e cu cea de-a treia, deoarece între ele se jucau doar în spaniolă, toate jucăriile interactive erau în spaniolă (avea și cărți în română, dar un prea s-au lipit de ea), noi eram mai ocupați cu serviciul, dar și faptul că nu le mai duceam la bunei din Moldova (sunt bătrâni pentru a fi responsabili de trei copii mici). Pentru a învăța româna, am instalat DIGI la televizor pentru ca să vadă desene animate, programe, etc, în română, totuși consider că este puțin pentru a cunoaște bine limba.”

AVANTAJELE SISTEMULUI EDUCAȚIONAL SPANIOL

„În opinia mea, avantajele sunt faptul că tind să evidențieze individualitatea și potențialul fiecărui copil în parte, promovează toleranța și respectul față de orice persoană. Dezavantajele sunt în nivelul de cunoștințe oferite și că fiecare centru are sistemul său de predare. Am în vedere că elevilor li se oferă doar un nivel de bază de cunoștințe, ceea ce după absolvire este insuficient pentru cei care vor sa continuie cu Bacalaureatul.”

                                                             ECHILIBRUL ÎNTRE PARENTING ȘI TIMP PENTRU SINE

„În această privință sunt norocoasă, căci o am alături pe mama mea, care m-a ajutat mereu în creșterea lor. În mare parte, datorită ei fetele sunt așa cum sunt. Ea este cea care ne-a obișnuit să mâncăm multe fructe și legume zilnic, e cea care ne dă exemplu de bunătate, vitalitate și energie. Cei care o cunosc, o admiră și, credeți-mă, au pentru ce. Cu fetele sunt deschisă, vorbim pe orice temă. Chiar dacă unele puncte de vedere nu coincid, dezbatem diferite subiecte. Am creat unele tradiții familiare (de exemplu, înainte de pandemie mergeam la cinema o data pe săptămână, dar acum am stabilit o zi de “cine en familia” acasă). Caut căi pentru a le orienta, dar niciodata nu impun părerea mea, învăț și eu de la ele.”

ÎNVĂȚAREA ȘI APROPIEREA PRIN CĂLĂTORIE

„În timpul liber preferăm să călătorim. Deoarece este pasiunea mea, când avem timp liber toți, organizez excursii fie în regiune, fie în afara ei, în funcție de cât timp dispunem.”

SFATURI LEGATE DE EDUCAȚIA COPIILOR

„Nu știu dacă sunt persoana indicată pentru a da sfaturi celorlalți. Am comis greșeli și voi comite în continuare. Dar subliniez că fiecare copil are un caracter particular. Trebuie să le lăsăm spațiu pentru a-și arăta părțile bune și să le dăm sfaturi pentru a fi cât mai independenți, nu să-i supraprotejăm. De asemenea, nu trebuie să-i comparăm cu alții (ceea ce e foarte comun la moldoveni). Trebuie să ne dăm seama că le este foarte greu să crească între două culturi diferite!”

Photo credit: Arhiva personală

Aliona Drosu aduce teatrul de păpuși pentru basarabenii din Cantabria! Detalii despre spectacolul „Fata babei și fata moșului”

Asociația „Din Inima Diasporei Unite” organizează o premieră pentru copiii diasporei basarabenilor din Cantabria: teatru de păpuși! Pe 3 Iunie, Aliona Drosu ne de întâlnire la spectacolul „Fata babei și fata moșului”, pregătit alături de echipa sa. Aliona este actor-păpușar de meserie, a străbătut Moldova în lung și-n lat, oferind copiilor spectacole și amintiri neuitate. Arta păpușărească și cultura românească o inspiră pe talentata actriță să persevereze și să aducă învățăturile din basme și povești către inimile contemporanilor săi. Vă invităm să îi cunoașteți curajoasa poveste și să vă convingeți din nou că ACASĂ este acolo unde te simți lângă AI TĂI.

„Chiar dacă avem numai 5 ani de trai pe tărâmurile Spaniei, am acceptat să povestesc mica noastră experiență, cu speranța să fie de ajutor celor care își doresc să facă o schimbare, dar nu au curaj. Noi am ales partea de Nord a Spaniei, deoarece aici ne așteptau surorile mele, stabilite de mai mulți ani cu familiile lor. Nu pot să spun că a fost ușor să-ți lași părinții, rudele, prietenii și să pleci cu doi copii mici de un an într-o țară străină. Dar cu toate acestea, am reușit împreună și bineînțeles datorită surorilor și rudelor, cărora le mulțumim pentru că ne-au susținut, ne-au încurajat, ne-au făcut să vedem numai părțile bune din regiunea Cantabriei: munții, plajele, clima, oamenii cu fețe zîmbitoare, gastronomia spaniolă, dar cel mai mult - Biserica și comunitățile de români din România și Republica Moldova. Ne simțim bine fiindcă avem posibilitatea să ne dezvoltăm personal fiecare dintre noi, să muncim, dar și să călătorim, ceea ce ne aduce liniște și satisfacție tuturor membrilor familiei noastre. Am primit întrebarea dacă vrem să ne întoarcem acasă... Pentru noi ACASĂ este acolo unde suntem împreună liniștiți, sănătoși, cu căndeluța aprinsă, mulțumind lui Dumnezeu pentru fiecare moment din viața noastră. Acasă este locul unde fiecare își găsește liniștea sufletească, dar dorul de părinți este cel mai greu de suportat. Ei sunt în Moldova și pentru ei deocamdată acasă este acolo. Avem rude în multe țări ale lumii și fiecare are libertatea de a face alegerea potrivită. Omul sfințește locul!”

ACTRIȚĂ LA TEATRUL MUNICIPAL „GUGUȚĂ”

„Dacă îți dorești ceva, crezi cu adevărat și dacă ai nevoie într-adevăr de acel lucru, atunci Dumnezeu te ajută să-l obții. Așa mi s-a întâmplat și mie de câteva ori în viață. De când eram copil am fost atrasă de artă: muzică, poezie, natură, culinărie, dans... Am făcut 10 ani de dansuri populare, am participat pe la recitaluri de poezie, scenete prin școală, cu colectivul de dansuri populare „Rotunda” din satul meu natal - Vorniceni; am participat la multe festivaluri și concerte. Apoi am hotărât că Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice este locul unde îmi doresc să studiez. Așa a început aventura cea mai frumoasă din viața mea. Deși au fost momente destul de grele în timpul studenției și după aceea, fiind actor la teatrul municipal „Guguță”, dacă ar fi să o iau de la capăt tot asta aș alege.”

CUM S-A NĂSCUT „GÂGÂLICI”

„Problema principală a actorului din Republica Moldova este salariul destul de modest. În astfel de situație am fost și eu când am activat la Teatru, nu prea poți să te întreții și atunci am făcut o pauză, după care s-a născut băiatul. Cu copil de un an, prin 2005, a venit ideea de a fonda un Teatru de păpuși. Eram patru colegi de facultate, actori păpușari, am fondat Teatrul „Gîgîlici”, am avut în repertoriul Teatrului 10 spectacole, am jucat spectacole și matinee pentru copii aproape în toate școlile și grădinițele din Moldova.”

VOCAȚIA DE ACTOR-PĂPUȘAR ÎN SPANIA

„Apoi, trecând prin unele momente dificile din viața personală, a fost nevoie să întrerup activitatea de actor. Totuși, chiar dacă am ales să mă dezvolt personal și să schimb domeniul profesional, abilitățile artistice m-au ajutat enorm. Activând în diferite domenii, dorul de a juca din nou mocnea, nu știam de unde să încep și din nou Dumnezeu a scos în calea mea oamenii potriviți și s-au creat condiții potrivite. Cunoscînd-o pe Elena Teclici, româncuța care a făcut școală de păpușar la Iași, mergând împreună la mănăstirea din Leon, am avut o discuție și, fiind întrebate care este profesia noastră, am zis ambele cu mândrie: Actor-păpușar. Din ziua aceea și s-a iscat ideea de a face Teatru și în Spania.”

PRIMA PIESĂ DIN REPERTORIU ÎN SPANIA

„Cum de fiecare dată caut la mila și ajutorul Domnului, mi-am spus oful Preotului Andrei Turea de la Parohia ortodoxă română din Santander. Preotul Andrei mi-a venit în întâmpinare și mi-a oferit posibilitatea de a da ore de arta teatrală la Școala Parohială. Activând la școala parohială, am avut ocazia să fac cunoștință cu soții Sergiu și Tatiana Marcu - persoane cu aceleași valori culturale, cu dar de la Dumnezeu. În prezent, avem doar un spectacol: „Fata babei și fata moșului”, suntem la început de drum, dar planificăm să dezvoltăm arta păpușărească și în Spania. Cultura românească este deosebită, este necesar să o transmitem noilor generații. Chiar dacă vom traduce textul, ideea și obiceiurile tradiționale românești vor rămâne. Dacă v-am făcut curioși, sunteți invitații noștri, de la copii mici și până la bunici, în lumea poveștilor!”

COPIII -  MOTIVAȚIA DE A CONTINUA

„Avem proecte noi, dar și dificultăți, am avea mare nevoie de spațiu pentru repetiții, avem nevoie și de specialiști în confecționarea păpușilor profesionle, de studio, pentru înregistrarea coloanei sonore, toate aspectele din spatele montării unui spectacol sunt costisitoare. Sunt conștientă că este mult de muncit, dar cu organizare, insistență, perseverență, cu dragoste și dăruire, se poate. Sunt optimistă, cred în Dumnezeu și în persoanele care sunt alături de mine: soțul, care mă ajută și mă susține. Chiar dacă suntem din domenii destul de diferite, actorii au acceptat propunerea să formăm o echipă, mai ales că avem atât de puțin timp liber. Membrii teatrului au copii, trebuie să muncească pentru a-și întreține familiile, dar sunt atât de curajoși și le mulțumesc pentru încredere și dăruire. Probabil de la copii și vine energia și dorința de a ne dezvolta.”

ACTORIE ȘI MATERNITATE FULL-TIME 

„Cred în continuare că noi toți primim exact ceea de ce avem nevoie. Acum, mai mult ca niciodată, sunt de părerea că am multe de învățat în educarea și creșterea copiilor, dar mă strădui să le transmit copiilor noștri credința, omenia, sinceritatea și dragostea. Cel mai mult funcționează propriul exemplu, noi trebuie să fim primul model pentru ei. Fiecare mamă își cunoaște cel mai bine copiii. Încerc să pun reguli, să vorbesc cu blândețe, dar cu fermitate și să ascult, să compătimesc, să înțeleg. Părerea mea este că iubind copiii, oferindu-le timp de calitate și conectându-ne la nevoile lor, putem crește oameni echilibrați, puternici, cu valori culturale!!”

Photo credit: Arhiva Personală

Vă reamintim că spectacolul „Fata babei și fata moșului” va avea loc vineri, 3 iunie 2022, la 19:00, într-o sală special amenajată din cadrul Centro Asturiano de Cantabria Locație: C. Peñas Redondas, 17, 39010 - Santander, Cantabria
Vă încurajăm să rezervați intrările la numărul de telefon al colegei noastre

 Taisia Mutruc: 610028432
CONDIȚII DE ACCES: Adulții și copiii asociați intră gratis
***Pentru neasociați, taxa este de 5 EUR pentru o intrare

VĂ AȘTEPTĂM!

Silvia Verlan - de la Drept, la moderarea evenimentelor în Cantabria, Spania: „Cuvântul este puterea mea!”

De la Cocieri, la Santander; de la Facultatea de Drept, la moderarea de evenimente private și culturale în Cantabria: sunt doar două crâmpeie din povestea Silviei Verlan. Mămică a doi copii, moldoveanca stabilită în Spania își dedică deseori măiestria evenimentelor organizate de Asociația noastră. Duminică, pe 5 iunie, Silvia dă invitație tuturor copiilor din diasporă la „Trenulețul Copilăriei” - o petrecere interactivă, pe care o pregătim în contextul Zilei Internaționale a Copilului. Ne-am dorit să aflăm de unde i se trage talentul organizatoric, iar ce am aflat, vedeți în mărturia de mai jos.

„FIUL MĂ CUNOȘTEA DOAR DIN FOTOGRAFII”

„La fel ca și la mulți alții, sosirea mea în Spania avea drept scop a câștiga un ban și a reveni mai apoi în țărișoara mea. Ne doream să agonisim pentru o căsuță și uite... căsuța a rămas aici. Drumul nu ne-a fost atât de ușor, mai ales al meu, ca și mamă. Mi-am lăsat cu părinții copilul de 1 an și 4 luni, ruptură pe care nu pot să mi-o iert. Am lipsit de la multe momente unice. Chiar dacă știam că este pe mâini bune și am părinți extraordinari, dorul, grijile și lacrimile mă însoțeau zi de zi. Copilul mă cunoștea doar din fotografii, iar după 3 ani, când ne-am reîntâlnit, la cuvintele: Vino la mama, el se dădea la o parte și spunea Nu vreau... Acest mesaj am dorit să-l transmit și la 8 martie, cu dansul fetițelor „Mama, doar mama”. Știu că multe mame s-au regăsit în acel număr artistic. Dar îi mulțumesc Domnului pentru tot: pentru bunii oameni ce au fost și sunt alături, familiei, fraților, Zinaidei, Mașuței, dar cel mai mult - soțului meu - umărul meu, cel ce-mi transformă lacrimile în bucurie, mă alintă. El chiar este acea jumătate de care nu mă pot depărta.”

„MUNCESC CA TOȚI, ÎMI CÂȘTIG BANUL CINSTIT”

„Spania este o țară la care visam din studenție, a doua limbă străină pe care am vrut s-o studiez a fost spaniola. Vis împlinit! În cale am întâlnit tot felul de oameni, dar am rămas cu acei buni, care m-au ajutat mult cu actele, serviciul. Muncesc și eu ca toți și toate, îmi câștig banul cinstit și sunt bucuroasă că îmi pot ajuta familia, părinții. Și pe lângă asta mă alin cu pasiunea mea pentru moderarea evenimentelor.”

DE LA DREPT - LA MODERAREA EVENIMENTELOR

„Sunt absolventă a Facultății de Drept a USM, așadar cuvântul este puterea mea; curajul meu tot de aici vine, iar dragostea pentru frumos se trage din copilărie, când frecventam Școala de Arte din s. Cocieri și eram activă la toate sărbătorile, contribuiam la organizarea multor evenimente artistice.  În Spania, prima mea organizare a fost în 2010, la nunta prietenei mele. Pe atunci era dificil de organizat o nuntă cu dorințele noastre. Dar nimic nu este imposibil! Eu mi-am luat partea organizatorică, iar Mășuța - decorul, bucatele. Continuăm și astăzi în același tandem, eu sunt moderatoarea, iar Maria Ganchoglo decorează evenimente. E foarte tare în măiestria sa, are mâini de aur. Orice s-ar spune, este important că iubim ordinea, frumosul, buna planificare - aspecte extrem de importante pentru un eveniment frumos.”

EXCELENȚA ORGANIZĂRII - O PASIUNE

„O sărbătoare adevărată este un cocktail de emoții pozitive și dispoziție bună pentru toți invitații. Scopul meu este să țin pasul, cheful și voia bună. Respect mult atunci când cineva pune preț pe respectarea tradițiilor. Munca mea începe de la prima întâlnire cu cei care apelează la serviciile mele: miri, omagiați, nași, părinți etc. Orice eveniment îl pregătesc după dorințele și doleanțele clienților. Bineînțeles că vin și cu sfaturi experimentate. Îmi pregătesc scenariul, discursul, exersez, redirecționez energia, am grijă la contactul vizual, expresia facială, tonul vocii, iar după ce găsesc fețe prietenoase, zâmbitoare, iau microfonul și pornesc! De fiecare dată îmi doresc ca evenimentul să rămână memorabil, bine organizat, stilat și împăcat. Îmi place să nu scap nimic din vedere!”

ALEGEȚI MODERATORUL DUPĂ SUFLETUL VOSTRU

„Pentru un moderator, decisivă este ELOCVENȚA - arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. Atunci când alegeți un moderator, faceți-o după sufletul vostru. Absolut tot ce vă doriți la eveniment poate fi realizat împreună cu un moderator bun!”

„COPIII MEI SEAMĂNĂ CU ȚĂRILE ÎN CARE S-AU NĂSCUT”

„Sunt o mamă fericită și împlinită, cu un bujor de băiat și o fetiță-garofiță! Laurențiu are 16 ani și e născut în Republica Moldova. Loriana are 10 ani și e născută în Spania. Fiecare seamănă cu țara în care e născut. Băiatul meu e timid, cuminte, pașnic, harnic, prietenos, omănos, grijuliu. Fetița mea e îndrăzneață, activă, șmecheră, vorbăreață, hazlie, deșteaptă și iute. Cât privește educația copiilor, la bază avem credința și valorile noastre. Rezultatele le vom vedea. Suntem mândri de ei. Sunt copii cu gândul la bunici. Vacanța preferată a lor e atunci când mergem acasă la ei.”

MODERATOARE LA EVENIMENTELE MOLDOVENILOR DIN CANTABRIA

„Mai bine zis - vin și neinvitată! Îmi place să fiu activă, înțelegeți? Ador să ajut, să organizez. Cu Asociația am colaborat ori de câte ori mi s-a cerut. Mă simt onorată că pot contribui cu ceva. Mă simt bine cu voi, cu toți cei care unesc această comunitate voluntară, apolitică, prin care încercăm să mișcăm din esența moștenirii, tradițiilor, obiceiurilor, valorilor neamului nostru. Și nu doar prin vorbe, ci prin FAPTE! Am propus să muncesc voluntar cu copiii asociaților, pentru a marca acea esență de care am pomenit mai sus. Copiii nu sunt aleși după rudenie, statut social sau abilități. Sunt toți copii dornici de a participa, de a cunoaște, a învăța ceea ce este al nostru. Mulțumesc micilor actori Emilian și Loriana pentru sceneta „Azi nu mă enervez”, prezentată la 8 martie. Eva, Mădălina, Lavinia, Patricia, Victorița, Emilia, Dumitraș, vă mulțumesc pentru implicare! Sper să ni se alăture cât mai mulți copii! Le mulțumesc părinților pentru încredere. Este o mare plăcere, doamnelor și domnilor!”

CE ORGANIZĂM PE 5 IUNIE

„Mulțumesc Asociației pentru a da curs proiectului TRENULEȚUL COPILĂRIEI. Datorită vouă voi putea conecta din nou cu minunații copii ai comunității noastre. Ador copiii, cu bucuria și zâmbetele lor! Fetițe și băieței! 

Pe 5 iunie vă invităm la o călătorie cu trenulețul imaginar al copilăriei! Voi veți fi eroii, ne vom conecta împreună la o atmosferă de petrecere, jocuri dinamice, creative, de atenție, dansuri săltărețe, activități amuzante și distractive! Un adevărat parc de divertisment afară, în natură! Iar voi, părinți, bunici, fiți alături de ei, la cea mai frumoasă și melancolică sărbătoare a copilăriei! Vom face schimb de zâmbete și energie!!

Îmi plac lucrurile frumoase, să primesc și să dăruiesc. De ce a fost, nu-mi pare rău. Ce va fi, nu voi ghici, iar ceea ce am, pur și simplu ador. Să iubim! Iubirea ne motivează zi de zi! Să gândim: ne ajută să devenim! Să zâmbim!! Cu zâmbet, putem dobândi! Fiți sănătoși!”

Foto: Arhiva personală, PSFotovideo

O tânără din Ocnița îmbină maternitatea și croșetatul de jucării în Spania: „Dacă dorința e mare, puterile se dublează!”

Istoriile femeilor talentate din diasporă sunt un adevărat exemplu de atitudine! Astăzi ne oprim la mica afacere handmade a Violetei Ciot - o tânără originară din Lencăuți, Ocnița, stabilită la Santander. Maternitatea i-a oferit cel mai frumos dar: posibilitatea de a lansa Violeta's crochet - proiectul său personal, dedicat croșetării de jucării și accesorii  personalizate. Mămică a trei copii, Violeta îndeamnă mămicile din diasporă să nu renunțe la pasiuni, ci să le dea aripi!

„NU AVEAM ÎN PLAN SĂ NE STABILIM ÎN SPANIA”

„Acum 6 ani, am venit în Spania într-o mini vacanță. Cu toate că soțul avea deja aici o afacere în transport, nu aveam în plan sa ne stabilim în Spania. Dar lucrurile au luat o altă întorsătură și am hotărât să rămânem. Cantabria ne-a primit foarte bine, având marele noroc și de prieteni, care ne-au ajutat mult și le suntem foarte recunoscători. În Spania, pentru femei este mult mai dificil, dar nu imposibil. Eu n-am fost o excepție, pentru mine a fost greu și în plan emoțional (greu mă adaptez la schimbări), mai cu seamă că venind aici eram însărcinată cu al doilea copil. Iar la scurt timp a venit și al treilea copilaș și vă dați bine seama că în această perioadă nu am avut posibilitatea de a munci, cu toate că dorința a fost mare.”

DRAGOSTEA PENTRU AȚĂ ȘI CROȘETĂ

„Eu cred că totul vine din copilărie, fiindcă îmi plăcea foarte mult să croșetez, să creez ținute vestimentare. Mi-am dorit mult să devin designer, dar am luat o altă cale și am absolvit Facultatea de Ecologie. Cu timpul, având alte scopuri, ocupații, cumva am lăsat la o parte croșeta. Iar cu aproximativ un an în urmă, descoperind aceste jucării minunate, am hotărât să le fac și eu pentru copiii mei.

Croșetatul este una din cele mai relaxante pasiuni, în care îmbini utilul cu plăcutul. Oferă momente de calm și relaxare, iar în același timp oferă posibilitatea de a începe o mică afacere, fie de a crea haine, jucării, genți, obiecte decorative etc. Pe de altă parte însă, croșetatul reprezintă una din cele mai grele tehnici, care necesită rabdare și atenție deosebită.”

COPIII - PRIMII BENEFICIARI AI VIOLETEI

„Prima jucărie a fost un ursuleț micuț, care a fost  îndrăgit din prima clipă de copiii mei, chiar dacă era puțin mai hazliu. Și așa au urmat apoi mai multe jucării care deja îmi ieșeau tot mai bine. Dacă vorbim de materialele de bază, acestea sunt: croșeta, firul, marcatorul, umplutura, ochi și nas de siguranță, ace de cusut etc. La toate acestea se adaugă mult mai multe detalii, în funcție de jucărie. Cel mai des, jucăriile sunt comandante pentru copii, dar la fel pot fi îndrăgite și de maturi pentru a fi oferite în dar, sau ca decor pentru o odaie. Oricine se poate bucura de o astfel de minunăție.”

DE LA JUCĂRII, LA POȘETE 

„Este vorba de o gamă foarte largă de tot felul de jucării și nu numai, depinde de dorința fiecăruia, mie îmi place să experimentez și să creez ceva nou și deosebit. Mai nou, am început să lucrez la un nou proiect, acestea vor fi genți pentru femei. Curând voi veni cu unele modele.”

  CREAȚII PERSONALIZATE ȘI SIGURE

„Jucăriile croșetate manual sunt unice și creative, în crearea lor se depune multă dragoste și străduință. De asemenea, sunt lucrate cu materiale de primă calitate, sunt antialergice și sigure chiar și pentru bebeluși. De ele te îndrăgostești la prima vedere. Am multe planuri și idei referitoare la acest proiect. Îmi doresc mult să cresc și să-mi dezvolt afacerea, iar pentru mine dacă dorința este mare, puterile se dublează. Voi munci mult pentru a obține ceea ce-mi doresc.”

FEMEI, NU RENUNȚAȚI LA VIS!

„Odată cu apariția familiei și a copiilor, viața unei femei se schimbă radical. Apar mai multe griji, nevoi, treburi casnice, dar este foarte important să nu uităm de noi, de dorințele și visurile noastre, de ceea ce ne face să fim fericite! Eu nu am renunțat!”

Photo credit: Violeta's crochet

Ludmila Evtodii: „Dumnezeu mi-a dat muzica să fiu fericită! Trăiesc visul meu și al mamei mele”

Ludmila Evtodii este imaginea multor evenimente private organizate de către diaspora de moldoveni și români din Spania. Artista a ajuns în Spania acum câțiva ani, într-o realitate incertă și dificilă, în care strălucea intens un singur cuvânt: SPERANȚA. În toți acești ani, interpreta a muncit pentru a-și avea alături fiicele, a lansa primele producții muzicale solo și a excela într-un domeniu absolut nou - dansul, alături de colegii din ansamblul „Moldovioara”. Ludmila de astăzi este proiecția la care solista a tins de mai mult timp. Artista îndeplinește visul nerealizat al mamei, de la care a moștenit talentul și vocea de pasăre măiastră. Cântecul ei întinerește sufletele ascultătorilor. Vrem să pătrundeți pe îndelete în povestea Ludmilei - o istorie despre puterea femeii, curaj, profesionalism și multă muncă.

„ARIPILE” FRÂNTE ALE MAMEI

„Anul 1968. Mama mea... avea 17 ani când a mers la Chișinău, având norocul să stea în fața marelui dirijor Dumitru Blajinu - pe atunci dirijorul Orchestrei Folclor la Casa Radio și să treacă o ascultare. Lucrurile aveau să mearga foarte bine dacă nu primea o scrisoare scurtă de acasă, de la bunelul meu, care zicea “Vină acasă” (subliniat acasă și semnul crucii). Era clar... pe acele timpuri nu aveai de ales, trebuia să faci cum îți spun părinții, pur și simplu i-au tăiat aripile și i-au stricat viitorul. S-a întors în sat și părinții au măritat-o după economistul satului, crezând că avea să aibă o viață bună. Talentul mamei a fost admirat 11 ani, ea fiind solistă în fanfara cunoscutului dirijor Victor Vescu, din satul Ștefănești, raionul Florești. În mahala, dacă era un televizor și știau că va cânta Adela lu´ Mișa Vizitiu, toată lumea aștepta momentul cu sufletul la gură.”

„M-AM NĂSCUT CÂND MAMA TRECEA PRIN DIVORȚ”

„Eu m-am născut într-o perioadă destul de grea, când mama trecea printr-un divorț destul de greu. Fratele meu, având deja 10 ani, văzuse multe lucruri urâte pentru vârsta lui. Și mama într-un final a divorțat, pricina fiind băutura și femeile. Noi am crescut cuminți, iar mama a făcut tot posibilul ca să nu ne lipsească nimic. Țin minte cum, duminicile, mămica mă îmbrăca frumos și mergeam la neamuri în ospeție. Și neapărat mă puneau să le cânt... primul meu cântec a fost Romantică. Cât de frumoase erau serile când ne așezam în jurul mesei și răsunau romanțele pe doua voci Pe lângă plopii fără soț, Se scuturau toți trandafirii ...”

  

„VISAM SĂ AJUNG ARTISTĂ, SĂ CÂNT ÎN FAȚA OAMENILOR”

„La 9 ani am început să studiez vioara la Școala Muzicală din oraș, iar la 15 ani am mers la Colegiul de Muzică din or. Bălți. Visam să ajung artistă, să cânt în fața oamenilor. Au urmat 4 ani cu cei mai frumoși ani de studenție. Apoi mi-am continuat studiile la Academia de Muzica Teatru și Arte Plastice (5 ani) la Chișinău. În toți acești ani am avut parte de cei mai minunați dascăli, care m-au ghidat mereu și mi-au arătat calea cea bună către succes. Fiind studentă în anul doi la Academie, am trecut un concurs pentru a mă angaja în Capela Corală „Moldova” a companiei Teleradio Moldova și din sapte persoane am trecut doar două. Îmi era drag să merg la muncă, mai ales în perioada sărbătorilor. Veneau artiști valoroși să imprime cu colectivul nostru sau pregăteam program pentru multiple spectacole (Marcel Pavel, Monica Anghel, Ionel Tudor, Fuego, Natalia Barbu). N-am să uit niciodată poate cel mai frumos spectacol cu irepetabilul Tudor Gheorghe la Palatul Național sau concertul dedicat lui Grigore Vieru... Au fost 17 ani frumoși, am avut oportunitatea să mă dezvolt profesional în permanență, să învăț zilnic ce înseamnă responsabilitate și dedicație. Am rămas cu amintiri plăcute, dar și câteva melodii corale pe care le-am imprimat în variante SOLO.”

„MI-AM LUAT FETELE ȘI AM PLECAT SĂ IAU VIAȚA DE LA CAPĂT”

„Toate bune și frumoase până când viața mea a trebuit să ia o întorsătură ce pe atunci părea a fi foarte dură. Acum pot să zic că tot ce se întâmpla, era pentru binele meu. Bunul Dumnezeu avea El planurile Lui cu mine... Pe 05.11.20 mi-am făcut bagajele, mi-am luat fetele și, cu speranță în suflet, am lăsat tot și am plecat să iau viața de la capăt într-o țară absolut necunoscută - Spania. Recunosc, a fost greu, foarte greu la început. Numai eu și pernuța mea am știut cum a fost, dar azi nu regret ... Asta m-a făcut puternică și încrezătoare că voi reuși. Faptul că i-am avut pe cei dragi alături a contat mult de tot.” 

DANSATOARE ÎN „MOLDOVIOARA” 

„Bunul Dumnezeu mi-a scos în cale oameni buni, care mi-au fost alături și la bine, și la greu. Norocul meu a fost ca am întâlnit-o pe buna mea prietenă Ala Stratulat, care m-a primit în Ansamblu de dansuri „Moldovioara”. Eu, care nu am făcut nici o oră de dans vreodată, cu multă ambiție și muncă am învățat tot repertoriul ansamblului. Și tare sunt mândră de asta. Veneam la repetiții după o zi de muncă grea, dar cu atâta drag. Era ca o gură de aer proaspăt. Și uite așa am prins curaj de la un eveniment la altul, cu un dans, un cântec, pentru ca astăzi să mă pot lăuda cu un public minunat pe care îl respect și îl iubesc, pentru că mă apreciază și îmi zice: „Tu ești deja de-a noastră, faci parte din familie, pentru că ne cânți la toate evenimentele importante din viață”. 

Muzica și dansul mi-au oferit opurtunitatea să colind și să admir frumusețile Spaniei în lung și-n lat (Benidorm, Madrid, Salou, Sevilla, Barcelona, Logroño și întreaga provincie Cantabria). Dar apreciez un lucru foarte important: faptul că dupa fiecare eveniment mă aleg cu persoane de care prind drag și acest lucru este reciproc.”

„TRĂIESC REZULTATUL MUNCII MELE”

„Muzica a fost o parte importantă a vieţii mele, dintotdeauna m-a însoțit, din fragedă copilărie. Și tot ceea ce se întâmplă acum este exact rezultatul gândurilor mele, al muncii mele. Visul mamei mele, familiei mele, visul meu. Am o colaborare frumoasă cu minunata Orchestră Moldovlaska (dir. Veaceslav Ștefăneț și Dorin Buldumea) și cu talentata textieră Cătălina Lungu, care a încununat deocamdată 4 cântece. Urmează să mai imprimăm și anul acesta câteva piese, cu Doamne Ajută, numai să fie Pace. Îmi fac singură melodiile, pentru că îmi cunosc cel mai bine posibilitățile vocale. Și chiar îmi iese bine. Absolut tot ce cânt sunt trăirile mele, sunt melodii dedicate familiei mele și dacă cineva se regăsește în aceste cântece, eu sunt foarte fericită. Nu știu câte melodii vor mai fi, dar sigur n-o să mă opresc aici. Eu încă visez, visez... și știu sigur că mai am ce spune. Dumnezeu mi-a dat muzica să fiu fericită, nu să fac o carieră din ea. Contează ceea ce mă face să mă simt bine.”

VALORI PENTRU BIANCA-LIA ȘI DOMNICA-LINA

„Să zic că am întâmpinat dificultăți în viață nu pot, pentru că știu că sunt oameni cu adevărat necăjiți sau mai triști, ce se roagă să mai vadă lumina zilei. Am învățat să prețuiesc momentele simple, cărora înainte nu le dădeam importanță, am învățat în primul rând să mă iubesc pe mine, să mă apreciez, să mă bucur de fiecare zi. Întotdeauna le zic fetelor mele, care sunt lumina ochilor mei și puterea mea (Bianca-Lia și Domnica-Lina) că viața, pe cât este de frumoasă, uneori este prea dură şi nemiloasă cu noi, dându-ne lovituri pe care cu greu le putem suporta, dar întotdeauna să se ghideze după niște valori: credința, respectul, bunătatea, recunoștința și dragostea. Și cu siguranta vor reuși.”

                                   DESPRE TRECUT...

„Trecutul trebuie privit ca pe o școală. Evenimentele trecute, fie ele bune sau rele — fac parte din experiența noastră de viață. Pentru unii trecutul poate fi un profesor foarte sever, pentru alții nu prea. Dar trebuie să învățăm din lecțiile trecutului pentru a oferi valoare vieții actuale. Concluzia mea a fost urmatoarea: dacă vrei să ai o viață bună, leagă-te de un scop, nu de o persoană.”

REGIZOAREA PROPRIEI VIEȚI

„Vreau să cred că am devenit mai bună decât eram. Eu sunt regizoarea propriei mele vieți. Așa că viitorul este în mâinile mele și eu sigur îl vreau unul bun. Sunt o norocoasă că am atâția oameni lângă mine cărora le mulțumesc pentru ajutor și sfaturi sau doar pentru simplul fapt că au fost lângă mine și au crezut în mine. Sunteți în sufletul meu.”

Photo, video credit: Arhiva personală

INTERVIU: Ruslan și Marina Pînzari, despre muzică, sacrificiul străinătății și secretele unei căsnicii fericite

De luni și până vineri, Ruslan Pînzari, din Ciripcău, muncește cu spor pe șantiere din nordul Spaniei. Pe Marina, soția sa, o zărești prin Santender, roind ca o albină din floare în floare, de draga dimineață și până seara, lăsând curate-lună câte două-trei case. De câțiva ani, soții Pînzari își dedică weekend-urile petrecerilor de moldoveni. Când au ajuns în Spania, cum au lansat Verde Înrourat și ce îi motivează să muncească atât de mult astăzi, Ruslan și Marina au acceptat să vorbească într-un material pentru blogul asociației noastre. 

Ruslan: „Înainte să ajungem la Santander, am mers mult timp Moscova, unde am muncit la construcții, deseori venea și Marina împreună cu mine. Dar ne-au prins și ne-au deportat, a trebuit să ne întoarcem în Republica Moldova. Pe drum spre casă, am fost sunați de către un verișor care ne-a propus să schimbăm Rusia pe Spania. Am acceptat, odată ajuns acasă mi-am făcut pașaportul timp de o zi și am pornit spre Santander. Se întâmpla prin 2017 când văzusem pentru prima oară văile Santanderului, eu am fost primul care venise. Dar cum eram deprinși împreună, nu puteam sta singur, iar peste 3 săptămâni a venit și Marina. Am muncit timp de 8 luni și am plecat acasă, ca să luăm și copiii. A fost grea despărțirea de Republica Moldova. Primele două luni, chiar dacă venise și Marina, doream să mă întorc acasă. Nu aveam prieteni, nu cunoșteam pe nimeni, nu înțelegeam limba. Veneam acasă și mai că plângeam ambii în fiecare seară. Un coleg de muncă a insistat foarte mult ca Marina să vină alături de mine, am avut multă susținere din partea lui.”

Marina: „Eu am fost bibliotecară în Moldova, Ruslan a fost conducător artistic al unui colectiv de femei, iar după ce a plecat la Moscova, am preluat și munca lui la clubul sătesc din Ciripcău. Organizam concerte, evenimente. Visul lui Ruslan, din tinerețe fragedă, a fost să urce pe scenă și să cânte.”

Ruslan: „De prin clasa a treia cântam pe scenele școlii, apoi ale localității, apoi din Florești, Bălți, Soroca. Dacă era vreun concert, mergeam și participam, luând mereu primul loc din raion. Eram mereu cel mai bun vocalist din școală. Am vrut să merg și la studii, dar în sat nu aveam asemenea posibilități, oricât de mult îmi doream. Mi-am dorit să merg la Școala de Arte din Soroca, dar părinții nu au avut această posibilitate. Mulți artiști, precum Nicolae Sulac, Mihai Ciobanu, mulți dintre lăutarii lui Nicolae Botgros tot acolo și-au început cariera. 

Am învățat să cânt de la tatăl meu, m-am învățat singur. Tatăl meu avea încă patru frați, erau muzicanți, cântau pe la nunți împreună cu bunelul. Datorită lor am început și eu, prin clasa a cincea deja cântam la trompetă, în fața oglinzii. Tata mi-a arătat și acordeonul. Trompeta am studiat-o la armată, la Orchestra Militară, însă am lăsat-o pentru că implică un efort fizic prea mare pentru mine. Mi-aș dori ca Dumitru, fiul nostru, să învețe a cânta la o școală specializată, nu ca mine - după auz.

Verde Îrourat s-a născut într-o seară, la o întâlnire cu prietenii. Ghenadie Iavorschi avea pe atunci un local, a văzut că putem cânta, i-a plăcut și ne-a propus să cântăm la restaurantul lui, pe atunci - La Verde. El și-a dorit să cântăm live în zilele de weekend, ca să își bucure vizitatorii. Am cântat în premieră de Sfântul Vasile, prin 2018. Nu aveam nici tehnică, nimic. Pentru că Ghenadie a fost cel care ne-a susținut, ne-am denumit formația în cinstea restaurantului său. Avea și Adrian Ursu o piesă cu același nume, iar nouă ne plăcea. Tot Ghenadie ne-a ajutat să facem rost de primele resurse tehnice necesare.

Am muncit în construcții timp de vreo 13 ani prin toată Rusia, așa că odată ajuns în Spania am deprins foarte repede ce aveam de făcut. Anterior făcusem și o școală profesională, sunt zidar-tencuitor de specializare. Am lucrat și la o croitorie: a fost primul job, timp de un an și jumătate, la fabrica de croitorie din Soroca, apoi am făcut și încălțăminte „Soroca”. Am avut multe joburi, dacă nu îmi plăcea ceva, plecam și începeam altceva. Am distribuit pâine la Florești timp de un an și jumătate. În Spania ne place, avem parte de sprijinul prietenilor și aici sperăm să rămânem.”

Marina: „Eu muncesc la fel ca și majoritatea fetelor de aici, fac ore de curățenie și sunt foarte mulțumită de munca mea. Muncesc alături de oameni cumsecade. Muncesc în foarte multe case, schimb câte 2-3 pe zi, toate diferite de luni și până vineri. Munca îmi ia câte 8-10 ore pe zi, iar oamenii la care lucrez sunt foarte buni. În weekenduri deseori suntem invitați la evenimente, petreceri. În muzică, mă bazez pe soțul meu, eu îl susțin pe el, îmi e frică să moderez evenimente. Nu îmi place să fiu văzută și să apar prea des în postări virtuale. Vreau să apară mai întâi el sau să apar alături de un colectiv. Unde cântă el, cânt și eu, dar nu mă afișez prea mult.”

Ruslan: „Am cântat la foarte multe petreceri în Spania, le-am pierdut numărul. Au fost și nunți, și cumetrii, și aniversări. Am ajuns la Madrid, Pamplona, Irún. Moldovenilor le place cheful, le plac horele. 

Verde Înrourat rămâne a fi un duet. Dacă cineva dintre copii va dori să alăture, am putea face o formație. Sperăm că Dumitru va studia saxofonul. Eu acum studiez clapa de unul singur, acasă. 

În acest an avem mai multe ieșiri în afara Cantabriei. În general, în pandemie ne-a fost greu. Nu prea am cântat, iar dacă o făceam, totul se organiza în format închis, restrâns. Dar noi nu ne-am bazat pe muzică. Nu din muzică ne asigurăm venitul. Mulți mă întreabă dacă muncesc în general. Oamenii cred că noi suntem plini de bani, dar nu e așa. Banii pe care îi câștigăm, îi reinvestim în aparate, tehnică. Am pornit de la aparate vechi, de mâna a doua. Încet-încet, facem rost de aparate noi. Noi facem ceea ce ne place și ceea de ce are nevoie publicul la evenimente private. 

Marina este o femeie foarte strângătoare. Apreciez la soția mea faptul că gătește foarte bine. Marina e mereu cu mâinicile răsuflecate și gătește foarte-foarte bine. Are grijă să mă aștepte mereu cu mâncarea caldă. O laud nu pentru că e soția mea, ci pentru că e gospodină în casă.”

Marina: „Eu la soțul meu apreciez totul. Am un soț foarte bun. Sutem împreună de pe când eram foarte tineri. 

Nu e de nota 10, ci de nota 100. Noi nu ne spunem pe nume, ci ne alintăm mereu cu vorbe dulci. 

Pentru ca să ai parte de o familie frumoasă, trebuie să existe înțelegere și trebuie să știi să cedezi. Am obiceiul să tac atunci când văd că este supărat sau nervos. Las de la mine și el tot lasă atunci când trebuie. Iertăm și mergem înainte, pentru că Dumnezeu ne iartă pe toți dacă știm să iertăm mai întâi noi. Ca să dai dragoste, trebuie să existe dragoste.”

Ruslan: „Dragostea o menții atunci când vii de la muncă și totul este bine, soția vine să te cuprindă și toți se bucură de prezența ta. Îmi crește inima de bucurie, pentru că am la cine veni acasă. Pentru asta trăim și ne străduim. 

Vrem ca fiul și fiica să nu uite de unde vin, de unde pornește drumul nostru. Vrem să nu uite limba română și tradiția noastră. Ca oameni, vrem să fie buni la inimă, măcar așa cum suntem noi. Vrem să fie reținuți, respectuoși și să nu știe de certuri sau fapte rele. 

Mesaj pentru moldoveni: Situația pe care o avem acum este o pedeapsă venită asupra oamenilor. Trebuie să învățăm să fim mai buni, lumea are nevoi mari, se cere să fim săritori la aceste nevoi. Numai așa vom avea sprijinul Lui Dumnezeu. Să fim mai buni, să împărțim din puținul pe care îl avem și să ne iubim unii pe ceilalți. E multă răutate și invidie în jur!”

Foto, video: Arhiva personală, Irina Jalba Furtuna