Un instrument mare în brațele unei fetițe mici! Emma Maxian, 11 ani: „Am îmblânzit cel mai mare instrument cu arcuș din orchestrele de muzică clasică!”

Călătorii care iau autobuzul Nr. 5 din Santander, văd regulat cum o fetiță de 11 ani, însoțită de mama, tatăl sau fratele ei, coboară în apropierea Conservatorului „Jesus de Monasterio”, de pe C. Generál Dávila. Aliona Maxian, originară din Trinca, Edineț, este mămica Emmei și, de cele mai multe ori, asistenta care o ajută să își transporte contrabasul la repetiții. 

Mica instrumentistă s-a născut în Cantabria și studiază în anul II la Conservatorul Profesional de Muzică. De Ziua Internațională a Copilului, vrem să vă inspirăm cu povestea motivațională pe care Emma o aduce diasporei - o istorie a unui copil susținut de familie, care și-a descoperit talentul prin muncă, iar azi stăpânește cel mai incomod și voluminos instrument muzical din orchestre, fiind întrecut doar de octobas - un instrument cu 3 coarde și 3,48 m înălțime.

„Decizia de a studia un instrument a fost mai degrabă o oportunitate decât o decizie personală. Era perioada post-carantină și activitățile la care mergeam de obicei au fost suspendate, deci trebuia să aleg din ce era disponibil. Am primit sugestia de a mă înscrie pentru examenele de acces la conservator. Inițial mi-am dorit să cânt la chitară. 

După ce am susținut examenul cu succes, mi-au propus să aleg unul din două instrumente: flautul și contrabasul. Iar eu, după cum vedeți, am ales contrabasul. Mi-a provocat curiozitate, până atunci nu mai văzusem un asemenea instrument muzical. Nu avem muzicieni în familie, probabil sunt unica persoană care se dedică acestei pasiuni. Mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu instrumentul. De multe ori voiam să renunț. Dar cu cât mai mult timp dedicam lecțiilor, îmi dădeam seama că DA, AM PUTERI SĂ ÎMBLÂNZESC MONSTRUL!” 

„Contrabasul, în viziunea multora, este unul din cele mai incomode instrumente muzicale și asta din cauza dimensiunilor, formei, a greutății. Este cel mai mare instrument cu coarde și arcuș din orchestrele de muzică clasică. Cântărește aproximativ 14 kg și măsoară o înălțime de 160 cm. Din cauza dimensiunilor, contrabasul te expune la un efort fizic, deocamdată părinții și fratele mă ajută să-mi duc „pasiunea” în spate până și de la conservator.”

  

„La conservator, am 4 ore săptămânal, iar acasă încerc să practic câte 40 minute în fiecare zi. Muzica mă ajută să fiu mai responsabilă, mai organizată, îmi dezvoltă disciplina. Datorită muzicii, am învățat să fac mai multe lucruri în același timp: să citesc notele și să-mi coordonez mișcările ambelor mâini fără a pierde ritmul.”

„Acest instrument rămâne a fi o pasiune, în viitor s-ar putea să optez pentru o altă profesie. Când am început să studiez muzica, nu știam dacă am auz muzical sau abilități de a cânta la un instrument muzical. Dar cu multă dedicație și motivație, am reușit să descopăr în mine talentul. Dați-vă șansa de a explora oceanul din voi!”

Dragă Emma, te felicităm pentru munca și curajul tău. Îți urăm succese mari!

Mulțumiri speciale pentru ședința foto și pentru fotografia susprinsă în oraș 

de către o cititoare fidelă a blogului

Photo credit: Irina Jalba Furtuna, arhiva personală

Vestimentație: Vasile Vozian

Iulia Pahomi: „După 17 ani de rugăciuni, tratamente și lacrimi, Dumnezeu m-a făcut cea mai fericită mamă!”

Iulia Pahomi este focul din Ansamblul Folcloric „Dorul Neamului”, din Santander - o femeie cât 100, care descrețește frunțile și aduce Soarele pe fețele tuturor. Numai că însăși viața Iuliei a fost plină de pierderi și lacrimi încă din tinerețe. Și-a pierdut primul soț la numai 27 de ani, iar tentativele de a deveni mamă s-au prăbușit continuu timp de 17 ani, persistând și în a doua căsătorie. Minunea s-a înfăptuit însă prin mâinile unor medici din Republica Moldova, care au ajutat-o pe Iulia să rămână însărcinată prin reproducerea asistată „in vitro”. Astăzi, Iulia și Oleg sunt părinții lui Emilian - embrionul-minune care a venit să predea în lume lecția iubirii și a credinței. În cinstea sărbătorii „Dia de la Madre” (Ziua Mamei), celebrată în Spania în prima duminică din mai, împărtășim o istorie motivațională și ruptă parcă din filme.

VĂDUVĂ LA 27 DE ANI

„Sunt originară din Gălești, Strășeni, m-am născut într-o familie de oameni simpli, gospodari. Suntem 4 copii, primul a emigrat la Santander fratele mai mic, cu 17 ani în urmă. Nu m-am gândit niciodată că aveam să ajung și peste hotare, trăiam frumos, eram iubită și aveam o familie apreciată. Dar totul s-a schimbat într-o zi de vară în 2006, când viața a luat o altă întorsătură. În acea zi, a decedat fostul meu soț într-un tragic accident rutier. Am rămas văduvă la vârsta de 27 de ani, aveam sprijinul familiei, dar eram singură sufletește. Fără bărbatul alături de care am fost timp de 9 ani, care practic m-a crescut, un bărbat deștept și iubit de toți. Am crezut că nu mai pot trăi, că nu mai am puteri. Mă rugam lângă sicriu să se ridice el și să plec eu în locul lui. M-am rugat la Dumnezeu să mă întărească și El mi-a dat mâna pe malul prăpastiei. Noi nu am avut copii în cei 9 ani de căsnicie din motive de sănătate. Am avut doar o sarcină, dar nereușită.”

„VIAȚA MEA S-A SCHIMBAT ÎNTR-UN MINUT”

„Am vrut să plec nu din cauza banilor, ci pentru a ieși din spațiul și emoțiile pe care le aveam. Casa mea era lângă cimitir și îi vedeam mormântul ori de câte ori ieșeam în ogradă. Vedeam zi de zi locul accidentului și mă gândeam mereu cum a putut un minut să îmi schimbe viața atât de mult. Într-o zi de toamnă, la un an de la decesul soțului, am pornit cu sora mea pe drumul străinătății. Pe atunci era practic imposibil să ajungi peste hotare, se cereau sume colosale. 

Drumul a fost foarte lung și greu. Din Moldova în Spania am ajuns timp de o lună, prin TIR-uri, prin păduri, tufișuri. Am 15 ani de când sunt aici. După 4 ani de singurătate, mi-am reîntâlnit prima dragoste - actualul meu soț. Plecase la armată și nu l-am așteptat, m-am căsătorit. S-a căsătorit și el la un an după mine, construindu-ți viața la rându-i. În 2009, la nunta fratelui mai mic, am revenit acasă, deja cu actele în regulă, după 2 ani de muncă grea. La nunta fratelui mi-am reîntâlnit prima iubire din fragedă tinerețe, care deja era divorțat și știa că am să vin la acea nuntă. Iubirea noastră de altădată a reînviat. Peste 1 an, în 2010, ne-am căsătorit.”

„TOTUL PE O CARTE” - FIV - FERTILIZAREA IN VITRO

„Să devin mamă a fost dorința mea încă din prima căsătorie, însă din motive de sănătate nu a fost posibil. Problemele au continuat și în a doua căsătorie, am bătut la multe uși, dar speranțele mele se spulberau. Și după 17 ani de rugăciuni, tratamente și lacrimi, Dumnezeu m-a înzestrat cu cel mai frumos dar și m-a făcut cea mai fericită mamă. Am înțeles că dorința ta trebuie să fii mare dacă vrei să te ajute Dumnezeu. Au fost multe lacrimi, aveam perna udă în fiecare seară. Dar minunea s-a întâmplat și performanța din medicină m-au ajutat să rămân gravidă prin fertilizare IN VITRO și să nasc un copil minunat.”

EMBRIONUL-MINUNE

„Am încercat FIV în Spania de 3 ori cu Seguridad Social, soțul făcea naveta Rusia-Spania, dar nu am reușit. Din dorința mare de a deveni mamă, am lăsat Spania, munca, dorința de a aduna bani și am revenit acasă pentru altă tentativă de fertilizare. Am mers la clinica „Repromed”, am avut o sarcină gemelară, dar a durat doar trei săptămâni. A fost o lovitură mare. Soțul a insistat și am repetat procedura peste câteva luni. Embrionul a trăit și astăzi este Emilian. S-a născut în Moldova și poartă numele tatălui socru din prima căsnicie - Emil - un bărbat extrem de bun, muncitor și înțelept. După decesul fostului soț, am rămas fiica socrilor mei. Băiatul avea 3 ani când am revenit în Spania.”

PREJUDECĂȚILE LUMII

„Multe femei ascund că au rămas însărcinate prin implantarea embrionilor, însă mie nu-mi este rușine să o spun. Cândva, o fetiță i-a zis fiului meu că este diferit, pentru că nu a fost purtat în burtă ca alți copii. Atunci i-am spus cum stau lucrurile, să nu creadă invențiile lumii. Pe Emilian l-am adus pe lume datorită Lui Dumnezeu și a medicilor. Pentru alții, reproducerea asistată este o rușine, de aceea fug de această metodă. Și multă lume crede în stereotipuri despre copiii concepuți prin FIV, dar nu este așa. Ba din contra, sunt copii normali, foarte deștepți și talentați.”

SFATUL MEU PENTRU FEMEI

„Dacă după 1-2 ani de încercări copiii nu apar, nu mai așteptați, bateți la uși, iar dorința se va împlini. Și nu vă temeți, nu este o procedură ieșită din comun. 

Emilian a plâns mult și a vrut mereu să mai aibă frați sau surori, îi cere mereu asta lui Moș Crăciun, chiar știind că nu mai este posibil. Dar voi, dacă aveți posibilitatea, dăruiți-le copiilor voștri frați și surori, gândiți-vă la cum le va fi soarta.”

O FAMILIE CARE RESPECTĂ TRADIȚIA

„Suntem o familie unită, ne plac sărbătorile moldovenești. Suntem mereu cu gândul acasă, la părinți. Prin evenimentele la care participăm alături de asociație, ne arătăm dragostea față de cântec, dans și tradițiile de sute de ani. Părinții mei au făcut la fel, în tinerețea lor. Pentru noi este o mare plăcere să îmbrăcăm portul tradițional, iar Emilian merge mereu cu noi, ca să vadă aceste obiceiuri, să participe și să le transmită mai departe. Face și lecții de dans moldovenesc. Mă bucur foarte mult că îl interesează tot ce este legat de tradiția poporului nostru.”

UN COPIL CARE EMANĂ IUBIRE

„Emilian este un băiat foarte bun la suflet, e foarte iubitor și milos. Este sensul vieții mele. Îmi spune permanent că vrea să adoarmă în brațele mele. Îi spun că îl iubesc în fiecare seară și îl cuprind. Este foarte apropiat de mine. Eu mi-am dorit foarte mult o fată și Emilian îmi oferă toată dragostea de fată. E atât de drăgăstos și sensibil! Dar e foarte matur pentru vârsta sa. Îmi doresc să crească un bărbat adevărat, să facă studii, să fie ambițios, să ia ce e mai bun de la cei din jur. Împreună cu Oleg, îl învățăm să fie cuminte, respectuos, de ajutor, gentil, iar el ne urmează exemplul. Creștem un copil cu dragoste de oameni și de neam.”

                       LECȚIA VIEȚII, PREDATĂ DE EMILIAN

„Mi-i rușine, dar recunosc: Emilian mi-a sădit în inimă iubirea și m-a făcut iubitoare, sensibilă. Sunt de fire mai repezită, dar el m-a învățat să nu mă grăbesc, să le spun oamenilor dragi cât îi iubesc, să îi cuprind și să îi sărut. A fost un semn de la Dumnezeu: după 17 ani de așteptare, am fost scăldată în iubire! Am învățat să nu mă gândesc doar la muncă, ci să am timp pentru oamenii dragi inimii mele. ”

REȚETA FERICIRII ÎN FAMILIE

„Nu suntem mulți, dar suntem uniți. Ne iubim mult, iar experiența de viață mi-a arătat că fericirea vine de la iubire și respect reciproc. De la multă iubire mai ales din partea soțului! Așa cred că este bine, ca soțul să iubească mai mult. Prin asta m-a cucerit. Eu sunt aprinsă, el mai retras și îmi cedează. Eu sunt supărăcioasă, el - defel. Îi mulțumesc Domnului pentru familia pe care mi-a dat-o!”

CEL MAI FRUMOS SENTIMENT DIN LUME

„Nu regret banii, tratamentele, lacrimile și timpul pe care l-am investit. Mă uit acum la Emilian și înțeleg că am primit de la viață un înger plin de iubire, nu un copil. Când îl aud cum mă strigă MAMA, nici azi nu cred urechilor. Eu am dat viață unui suflet care mă iubește și îmi spune că sunt cea mai frumoasă mamă. Doamne, mă rog pentru toți copiii din lume și îți mulțumesc zi și noapte pentru acest dar!”

Photo credit: PSFotovideo, arhiva personală, Asociația Din Inima Diasporei Unite, Irina Jalba Furtuna