Ludmila Evtodii: „Dumnezeu mi-a dat muzica să fiu fericită! Trăiesc visul meu și al mamei mele”

Ludmila Evtodii este imaginea multor evenimente private organizate de către diaspora de moldoveni și români din Spania. Artista a ajuns în Spania acum câțiva ani, într-o realitate incertă și dificilă, în care strălucea intens un singur cuvânt: SPERANȚA. În toți acești ani, interpreta a muncit pentru a-și avea alături fiicele, a lansa primele producții muzicale solo și a excela într-un domeniu absolut nou - dansul, alături de colegii din ansamblul „Moldovioara”. Ludmila de astăzi este proiecția la care solista a tins de mai mult timp. Artista îndeplinește visul nerealizat al mamei, de la care a moștenit talentul și vocea de pasăre măiastră. Cântecul ei întinerește sufletele ascultătorilor. Vrem să pătrundeți pe îndelete în povestea Ludmilei - o istorie despre puterea femeii, curaj, profesionalism și multă muncă.

„ARIPILE” FRÂNTE ALE MAMEI

„Anul 1968. Mama mea... avea 17 ani când a mers la Chișinău, având norocul să stea în fața marelui dirijor Dumitru Blajinu - pe atunci dirijorul Orchestrei Folclor la Casa Radio și să treacă o ascultare. Lucrurile aveau să mearga foarte bine dacă nu primea o scrisoare scurtă de acasă, de la bunelul meu, care zicea “Vină acasă” (subliniat acasă și semnul crucii). Era clar... pe acele timpuri nu aveai de ales, trebuia să faci cum îți spun părinții, pur și simplu i-au tăiat aripile și i-au stricat viitorul. S-a întors în sat și părinții au măritat-o după economistul satului, crezând că avea să aibă o viață bună. Talentul mamei a fost admirat 11 ani, ea fiind solistă în fanfara cunoscutului dirijor Victor Vescu, din satul Ștefănești, raionul Florești. În mahala, dacă era un televizor și știau că va cânta Adela lu´ Mișa Vizitiu, toată lumea aștepta momentul cu sufletul la gură.”

„M-AM NĂSCUT CÂND MAMA TRECEA PRIN DIVORȚ”

„Eu m-am născut într-o perioadă destul de grea, când mama trecea printr-un divorț destul de greu. Fratele meu, având deja 10 ani, văzuse multe lucruri urâte pentru vârsta lui. Și mama într-un final a divorțat, pricina fiind băutura și femeile. Noi am crescut cuminți, iar mama a făcut tot posibilul ca să nu ne lipsească nimic. Țin minte cum, duminicile, mămica mă îmbrăca frumos și mergeam la neamuri în ospeție. Și neapărat mă puneau să le cânt... primul meu cântec a fost Romantică. Cât de frumoase erau serile când ne așezam în jurul mesei și răsunau romanțele pe doua voci Pe lângă plopii fără soț, Se scuturau toți trandafirii ...”

  

„VISAM SĂ AJUNG ARTISTĂ, SĂ CÂNT ÎN FAȚA OAMENILOR”

„La 9 ani am început să studiez vioara la Școala Muzicală din oraș, iar la 15 ani am mers la Colegiul de Muzică din or. Bălți. Visam să ajung artistă, să cânt în fața oamenilor. Au urmat 4 ani cu cei mai frumoși ani de studenție. Apoi mi-am continuat studiile la Academia de Muzica Teatru și Arte Plastice (5 ani) la Chișinău. În toți acești ani am avut parte de cei mai minunați dascăli, care m-au ghidat mereu și mi-au arătat calea cea bună către succes. Fiind studentă în anul doi la Academie, am trecut un concurs pentru a mă angaja în Capela Corală „Moldova” a companiei Teleradio Moldova și din sapte persoane am trecut doar două. Îmi era drag să merg la muncă, mai ales în perioada sărbătorilor. Veneau artiști valoroși să imprime cu colectivul nostru sau pregăteam program pentru multiple spectacole (Marcel Pavel, Monica Anghel, Ionel Tudor, Fuego, Natalia Barbu). N-am să uit niciodată poate cel mai frumos spectacol cu irepetabilul Tudor Gheorghe la Palatul Național sau concertul dedicat lui Grigore Vieru... Au fost 17 ani frumoși, am avut oportunitatea să mă dezvolt profesional în permanență, să învăț zilnic ce înseamnă responsabilitate și dedicație. Am rămas cu amintiri plăcute, dar și câteva melodii corale pe care le-am imprimat în variante SOLO.”

„MI-AM LUAT FETELE ȘI AM PLECAT SĂ IAU VIAȚA DE LA CAPĂT”

„Toate bune și frumoase până când viața mea a trebuit să ia o întorsătură ce pe atunci părea a fi foarte dură. Acum pot să zic că tot ce se întâmpla, era pentru binele meu. Bunul Dumnezeu avea El planurile Lui cu mine... Pe 05.11.20 mi-am făcut bagajele, mi-am luat fetele și, cu speranță în suflet, am lăsat tot și am plecat să iau viața de la capăt într-o țară absolut necunoscută - Spania. Recunosc, a fost greu, foarte greu la început. Numai eu și pernuța mea am știut cum a fost, dar azi nu regret ... Asta m-a făcut puternică și încrezătoare că voi reuși. Faptul că i-am avut pe cei dragi alături a contat mult de tot.” 

DANSATOARE ÎN „MOLDOVIOARA” 

„Bunul Dumnezeu mi-a scos în cale oameni buni, care mi-au fost alături și la bine, și la greu. Norocul meu a fost ca am întâlnit-o pe buna mea prietenă Ala Stratulat, care m-a primit în Ansamblu de dansuri „Moldovioara”. Eu, care nu am făcut nici o oră de dans vreodată, cu multă ambiție și muncă am învățat tot repertoriul ansamblului. Și tare sunt mândră de asta. Veneam la repetiții după o zi de muncă grea, dar cu atâta drag. Era ca o gură de aer proaspăt. Și uite așa am prins curaj de la un eveniment la altul, cu un dans, un cântec, pentru ca astăzi să mă pot lăuda cu un public minunat pe care îl respect și îl iubesc, pentru că mă apreciază și îmi zice: „Tu ești deja de-a noastră, faci parte din familie, pentru că ne cânți la toate evenimentele importante din viață”. 

Muzica și dansul mi-au oferit opurtunitatea să colind și să admir frumusețile Spaniei în lung și-n lat (Benidorm, Madrid, Salou, Sevilla, Barcelona, Logroño și întreaga provincie Cantabria). Dar apreciez un lucru foarte important: faptul că dupa fiecare eveniment mă aleg cu persoane de care prind drag și acest lucru este reciproc.”

„TRĂIESC REZULTATUL MUNCII MELE”

„Muzica a fost o parte importantă a vieţii mele, dintotdeauna m-a însoțit, din fragedă copilărie. Și tot ceea ce se întâmplă acum este exact rezultatul gândurilor mele, al muncii mele. Visul mamei mele, familiei mele, visul meu. Am o colaborare frumoasă cu minunata Orchestră Moldovlaska (dir. Veaceslav Ștefăneț și Dorin Buldumea) și cu talentata textieră Cătălina Lungu, care a încununat deocamdată 4 cântece. Urmează să mai imprimăm și anul acesta câteva piese, cu Doamne Ajută, numai să fie Pace. Îmi fac singură melodiile, pentru că îmi cunosc cel mai bine posibilitățile vocale. Și chiar îmi iese bine. Absolut tot ce cânt sunt trăirile mele, sunt melodii dedicate familiei mele și dacă cineva se regăsește în aceste cântece, eu sunt foarte fericită. Nu știu câte melodii vor mai fi, dar sigur n-o să mă opresc aici. Eu încă visez, visez... și știu sigur că mai am ce spune. Dumnezeu mi-a dat muzica să fiu fericită, nu să fac o carieră din ea. Contează ceea ce mă face să mă simt bine.”

VALORI PENTRU BIANCA-LIA ȘI DOMNICA-LINA

„Să zic că am întâmpinat dificultăți în viață nu pot, pentru că știu că sunt oameni cu adevărat necăjiți sau mai triști, ce se roagă să mai vadă lumina zilei. Am învățat să prețuiesc momentele simple, cărora înainte nu le dădeam importanță, am învățat în primul rând să mă iubesc pe mine, să mă apreciez, să mă bucur de fiecare zi. Întotdeauna le zic fetelor mele, care sunt lumina ochilor mei și puterea mea (Bianca-Lia și Domnica-Lina) că viața, pe cât este de frumoasă, uneori este prea dură şi nemiloasă cu noi, dându-ne lovituri pe care cu greu le putem suporta, dar întotdeauna să se ghideze după niște valori: credința, respectul, bunătatea, recunoștința și dragostea. Și cu siguranta vor reuși.”

                                   DESPRE TRECUT...

„Trecutul trebuie privit ca pe o școală. Evenimentele trecute, fie ele bune sau rele — fac parte din experiența noastră de viață. Pentru unii trecutul poate fi un profesor foarte sever, pentru alții nu prea. Dar trebuie să învățăm din lecțiile trecutului pentru a oferi valoare vieții actuale. Concluzia mea a fost urmatoarea: dacă vrei să ai o viață bună, leagă-te de un scop, nu de o persoană.”

REGIZOAREA PROPRIEI VIEȚI

„Vreau să cred că am devenit mai bună decât eram. Eu sunt regizoarea propriei mele vieți. Așa că viitorul este în mâinile mele și eu sigur îl vreau unul bun. Sunt o norocoasă că am atâția oameni lângă mine cărora le mulțumesc pentru ajutor și sfaturi sau doar pentru simplul fapt că au fost lângă mine și au crezut în mine. Sunteți în sufletul meu.”

Photo, video credit: Arhiva personală