La doar 19 ani, e însoțitoare de bord la o companie aeriană spaniolă! Iana Meleca: „Îmi ador munca, mă autodezvolt zi de zi!”

„Cine crede în zbor, e stăpân peste zare” - afirma Lucian Blaga. Cine muncește în aviație, e stăpân peste frici, sacrificii și multă dezvoltare personală - susține Iana Meleca. La numai 19 ani, tânăra moldoveancă a fost recrutată în cadrul Iberia Regional Air Nostrum - o companie cu sediul la Valencia, care i-a schimbat radical viața și i-a oferit oportunitatea să descopere lumea, așa cum visa. În pauza dintre curse, Iana a acceptat să ne vorbescă despre ce înseamnă să fii însoțitor de zbor în Spania. 

„Mă numesc Iana, am 19 ani și m-am născut în satul Coșnița. Locuiesc în Spania de la vârsta de 3 ani și niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să devin însoțitoare de zbor. Am studiat Științe la Bacalaureat, gândindu-mă că voi face studii universitare - visul oricărui părinte pentru copilul său. Dar spre final mi-am dat seama că sunt foarte atrasă de avioane. Am decis să studiez acest teren și de ce aș avea nevoie pentru a putea munci în domeniul aviației civile. A fost absolut spontan. 

Pentru a ajunge să muncesc ca și de însoțitoare de bord, am absolvit o academie de aviație din cadrul Școlii Universitare de Turism Altamira. La academie, am fost pregătiți pentru examenul care ne aștepta la final de an, mai ales pentru protocoale legate de securitatea pasagerilor, medicina obligatorie, stingerea focului la bord, supraviețuirea în diferite condiții ș.a.  De asemenea, a trebuit să susținem probe de pregătire fizică obligatorie, precum înotul unei distanțe într-un interval de timp, reținerea respirației pe o distanță de 8m, utilizarea plutei de salvare ș.a. Odată aprobate probele și obținut titlul, a trebuit să susțin și alte probe și examene organizate de către compania aeriană care m-a selectat pentru angajare. 

Când am obținut diploma de absolvire, am trimis CV-ul la toate companiile posibile care căutau profiluri asemănătoare cu al meu. De asemenea, pentru ca aceste companii să se oprească la CV-ul meu, trebuie să participi la evenimentele Open Day - niște probe și interviuri pe care le organizează companiile aeriene în orașele mari, reușind să intervieveze peste 200 de candidaturi. Am participat la un Open Day organizat de compania Air Nostrum la Bilbao și, sincer vorbind, nu o cunoșteam prea bine până în acea zi. Încă din prima săptămână mi-au sunat și mi-au spus că trebuie să mă mut cu traiul la Valencia, pentru a participa la un curs personalizat de pregătire pentru angajare. 

Compania în care lucrez în prezent - Air Nostrum, are ca destinații diferite puncte din Europa. Eu călătoresc mereu pe rute diferite. Am aterizat în Tenerife, Palmas de Gran Canarias, Palma de Mallorca, Funchal (Madeira), Lyon, Nisa, Frankfurt, Bolonia, Casablanca ș.a. Pe de altă parte, se organizează zboruri private cu persoane de importante de conducere, echipe de fotbaliști.

Orarul de muncă este întotdeauna diferit la asemenea job. Jumătate de lună pot munci în orar nocturn - destul de dificil pentru organism. În orarul de dimineață, trebuie să fii prezent la aeroport la 05:30 sau 06:00, uneori mai devreme, alteori - mai târziu. Așadar, atunci când trebuie să mă trezesc, îmi pregătesc bagajul, mă machiez, îmi aranjez părul și ies. La aeroport, mă îndrept spre sala de muncă a companiei mele și de obicei cunosc colegii de echipaj cu care urmează să zbor. Suntem patru: doi piloți și doi însoțitori de zbor. Avem grijă de documentele necesare, vorbim despre posibile riscuri din acea zi (furtuni, zboruri peste mare etc.) și repetăm protocoalele pentru salvarea pasagerilor în situații neprevăzute. De obicei, această discuție între membrii echipajului are loc în avion. Iar înainte să permitem intrarea, eu și colega mea avem de făcut o muncă destul de costisitoare, precum revizia echipamentului de salvare (stingătoare, mănuși, veste de salvare pentu copii și adulți, lanterne ș.a.) - totul trebuie să fie prezent și funcțional. Trebuie să avem grijă de serviciul de catering pentru categoriile business și econom, să verificăm starea de curățenie a suprafețelor, să așteptăm coordonatorul de zbor care să ne vorbească despre tipul și numărul de pasageri ai acelui zbor, să semnăm anumite documente și odată realizate toate în doar câteva minute, putem să primim pasagerii. 

La finalul zilei, dacă dormim în alt oraș, rămânem la un hotel rezervat de către compania de zbor, iar ziua următoare începe la fel. Dacă avem norocul să începem ziua de muncă mai târziu, facem o tură prin orașul vizitat sau mergem să mâncăm împreună cu echipajul. Totul depinde de zi și orarul stabilit de muncă.

Consider că este o mare provocare să-ți asumi asemenea meserie. E complicat, mai ales pentru un tânăr care abia a făcut Bacalaureatul și nu are încă experiență de muncă și de viață. Pe mine m-a susținut foarte mult familia în decizia mea, însă încă există oameni care consideră că a fi însoțitor de bord înseamnă a fi chelner sau că aceasta nu e o meserie adevărată, deplină. Ca să obții un asemenea job, trebuie să investești foarte mult timp în studierea limbilor străine, în comunicarea cu publicul, în răbdare. Uneori, ai nevoie de foarte multă răbdare atunci când mergi la interviurile de angajare.  

Cel mai complicat, în această meserie, este faptul că nu pot sărbători Crăciunul cu cei dragi, că lipsesc de la evenimentele de familie, că ziua de luni e ca cea de sâmbătă (e practic imposibil să fii liber în week-end). Însoțitorii de zbor au probleme și cu alimentația, având orare de muncă instabile. Au probleme legate de somn și în general duc un mod de viață riscant, pentru că nimeni nu știe ce îl așteaptă atunci când se desprinde de pământ. Cu toate acestea, de-a lungul timpului mi-am dat seama că îmi ador munca, iubesc să descopăr orașe, să cunosc noi colegi de zbor, să-mi cultiv limbile străine și să interacționez cu diverse culturi zi de zi.

Cunoașterea limbilor străine este cu adevărat extrem de importantă. Consider că am fost norocoasă că m-am născut în Moldova, am avut ocazia să învăț încă din copilărie româna și rusa. Odată ajunsă în Spania, am avut ocazia să studiez spaniola și engleza. În aviație, ești favorizat dacă vorbești cel puțin o limbă străină. Eu continui să îmi perfecționez engleza, o vorbesc destul de mult la serviciu din cauza destinațiilor peste hotarele Spaniei. Cunosc și rusa; nu o vorbesc, dar o repet, ca să nu uit. 

Eu am o soră geamănă. Am crescut împreună și am studiat împreună, am făcut aceleași studii la colegiu, însă avem preferințe diferite. Ea a preferat domeniul artelor. Eu a trebuit să mă mut pe câteva luni la Valencia de dragul angajării. Acum, locuiesc la Madrid. Ne-a fost foarte complicat să ne obișnuim una fără cealaltă. Dar cum în Artă e foarte dificil să îți găsești de lucru, viitorul ar putea să ne unească și să fim ambele însoțitoare de zbor. 

Unicul sfat pe care pot să îl ofer tinerilor care vor să muncească în aviație este să nu dispere: există companii care îi vor ignora, însă există altele care vor valorifica abilitățile și talentele lor. Să nu le fie frică să iasă din zona de confort, să se deplaseze în diferite puncte de pe mapamond, să experimenteze viața în alte orașe și să se autodezvolte fără oprire!” - susține tânăra stewardesă.

Îți dorim zboruri ușoare și o carieră frumoasă, Iana!!

Photo credit: arhiva personală, Tatiana Khoman, Instagram/airnostrum, airnostrum.es