Fetița cu cea mai expresivă voce din Cantabria vine din Republica Moldova. O viitoare artistă, premiată de Royal Academy of Dance

În 2021, la prima ediție a concursului MI VOZ POETICA, organizat de Biblioteca Central de Cantabria, câștigătoare a fost aleasă Ionela Bogos. Micuța moldoveancă a surprins, cu talentul său, întreaga comunitate academică din regiune. Pe lângă actorie, Ionela dansează alături de surioara mai mică, iar talentul i-a fost apreciat de Royal Academy of Dance. Reușitele Ionelei ne-au fost relatate de către mămica ei. Ce ne-a mărturisit Valeria Bogos despre familie, creștere și educație în diasporă, aflați mai jos. 

CURSA CU DESTINAȚIA ✈ SANTANDER 

„Fiind tineri specialiști cu salarii mici în Republica Moldova, eram conștienți ca mergem spre nicăieri. Aveam și un copil mic, ne doream ceva mai bun, așa că am ales drumul străinătății. Am ales Santander, pentru că a fost prima oportunitate. Știam că va fi greu, pentru că nu cunoșteam limba, cultura de aici, nu aveam prieteni. Era o neidentificare totală. 

Dar odată ajunși aici în 2014, ne-am îndrăgostit de grandoarea spațiilor și zonelor verzi, cu multe parcuri cu miros îmbătător de flori, unde puteai să te retragi oricând pentru a medita și a-ți alina dorul și tot ce ai lăsat în urmă.

În 2016, am dat naștere unui alt ghemotoc de om dulce. Dacă aș compara nașterea primei fiice, în 2010, în Republica Moldova, cu nașterea celei de-a doua, în Spania, aș putea zice că am fost o norocoasă. Am avut parte de serviciile unui personal competent și dedicat.”

DOUĂ MEDALII DIN PARTEA ROYAL ACADEMY OF DANCE

„Pe Ionela - fiica cea mare, am cercetat-o în cadrul activităților extrașcolare și așa am înțeles că iubește teatrul și baletul, reușind să obțină două medalii de argint din partea Royal Academy of Dance - cea mai recunoscută și influentă organizație din lume, specializată în predarea și promovarea dansului.”

CEA MAI EXPRESIVĂ VOCE DE COPIL DIN CANTABRIA

„În 2021, a participat la concursul „Mi voz poetica” - organizat de Biblioteca Central de Cantabria, unde a luat locul 1, ca fiind cea mai expresivă și frumoasă voce. 

Odată cu participarea la acest concurs, a fost remarcată și invitată la sărbătoarea "Día de las escritoras"- unde a recitat o poezie alături scriitori și oameni cu renume din Cantabria, fiind încurajată să nu se oprească din ceea ce face.”

ACTRIȚĂ PE SCENA "PALACIO DE FESTIVALES"

„Facând teatru, i s-a propus să participe la un casting, unde a obținut rolul Lenei Marelli pentru muzicalul (piesa de teatru) Bugsy Malone, care a fost jucat pe scena mare de la Palacio de Festivales, Santander. A fost o experiență de neuitat pentru Ionela.”

SĂ LE VORBIM COPIILOR DESPRE RĂDĂCINI!

„Copiilor noștri trebuie să le vorbim despre rădăcina neamului nostru oriunde ne-am afla, ceea ce înseamnă că trebuie să cunoască limba maternă. Știm cât de avantajos este pentru un copil să fie bilingv: îi oferă multe avantaje sociale și educaționale, care pe viitor îi vor ajuta să se descurce mult mai ușor.”

FAMILIA - MEREU PE PRIMUL LOC

„Cei care reușesc și sunt fericiți, sunt acele persoane care consideră FAMILIA drept cea mai de preț valoare din viețile lor. Pentru a fi fericit într-o familie, este nevoie de comunicare, foarte multă comunicare, iubire, timp liber petrecut împreună, stabilirea unor scopuri comune, investirea în viitorul copiilor, grijă și dorința de a-i vedea adulți responsabili. Secretul constă în a petrece cât mai mult timp liber, într-un mod cât mai plăcut și relaxant în familie, sunt importante plimbările, timpul împărtășit în comun și susținerea reciprocă!”

                 CELE MAI IMPORTANTE LECȚII

„Copiii sunt florile vieții, ei ne înfrumusețează viața și îi oferă semnificație. Un copil este cea mai de preț comoară a unui părinte, de aceea noi, părinții, facem tot ce ne stă în puteri pentru ca ei să triumfe.

Știm că viața este grea, are multe urcușuri și coborâșuri, dar nu vă dați bătuți și niciodată nu lăsați o situație dificilă să scoată din voi ce este mai rău. Rămâneți pozitivi și fiți puternici!”

Photo credit: arhiva personală

Ecaterina Manza - moldoveanca de pe Aeroportul din Santander: „Ryanair a știut să vadă potențialul meu!”

Zeci de mii de pasageri aleg an de an cursele Ryanair de la Santander spre nenumărate puncte ale Europei. Iar primul zâmbet pe care îl văd la aeroport, atunci când se apropie de ghișeul gigantului low-cost, este al Ecaterinei Manza - o fată de 24 de ani, originară din Chișinău, care este o figură cheie în operarea curselor de la sol. Tânăra muncește pe aeroport în calitate de auxiliar la sol sau „azafata de tierra”, iar drumul parcurs până aici nu i-a fost deloc ușor. Fericirea însă o citești pe chipul acestei domnișoare elegante, care parcă s-a născut pentru lumea aviației!

DRAGOSTEA PENTRU ZBOR 

„Istoria vieții mele în Spania începe când eram foarte mică. Am ajuns în Spania la doar 8 ani, împreună cu părinții mei, care au fost sprijinul meu esențial pentru a începe o viață într-o țară total necunoscută. 

Iar dragostea mea pentru aviație a început când am călcat prima oară pe un aeroport, mă uitam mereu la oamenii care lucrau în interior sau la însoțitorii de bord. Nu știu cum să explic, dar mi-au plăcut dintotdeauna avioanele, mereu mi-a plăcut să zbor, să mă aflu printre nori, ador senzația aceea când avionul decolează. Și în timp ce creșteam, cercetam lumea aviației, mi s-a părut o lume foarte frumoasă și elegantă, pe lângă marea responsabilitate pe care o presupune această vocație. Când am decis să mă înscriu la o academie pentru a deveni însoțitoare de bord, mi-am dat seama și mai mult că este ceea ce îmi place!”

CALITĂȚI OBLIGATORII 

„Drumul meu spre aviație o fost uneori frustrant și alteori complicat, dar nu trebuie să renunți niciodată, pentru că totul vine! Am parcurs un drum lung, cu multe ore de studiu și efort pentru a promova toate disciplinele de aviație. A trebuit să vorbesc fluent mai multe limbi străine. În aviație, fiecare loc de muncă necesită studii diferite, dar toți trebuie să cunoască în special limbile străine, sunt obligatorii limbi ca engleza, spaniola, franceza și altele. Mai multe limbi vorbite sunt un avantaj pentru fiecare aspirant. De asemenea, trebuie să fii eficient în echipă, să reziști presiunii și să poți gestiona corect situațiile de stres.

Pentru job-ul meu actual, a fost important să cunosc limbile străine, să am susținut Bacalaureatul și de asemenea să obțin studii legate de aviație, pe care le-am făcut la Academia Air Hostess (Santander). Dețin certificat de însoțitor de bord.”

SARCINILE UNEI AUXILIARE LA SOL

„În acest moment lucrez ca și „azafata de tierra” sau auxiliar la sol pe Aeroportul Seve Ballesteros, la compania Ryanair. Sarcinile mele de azafata de tierra sunt: să întâmpin pasagerii, întrucât suntem primul zâmbet pe care pasagerul îl vede; să fac check-in-ul bagajelor,; să efectuez îmbarcarea zborurilor la timp; să verific corectitudinea documentelor, de asemenea - tot ce este relaționat cu securitatea aeroportului și a pasagerilor.” 

DE CE RYANAIR 

„Pentru că a fost prima companie care a știut să vadă potențialul pe care îl am, nu aveam mult timp în lumea aviației și de aceea îi sunt recunoscătoare brandului: pentru că mi-a oferit oportunitatea să acced în această lume. De asemenea, este o companie în care muncitorul este foarte respectat. Ryanair știe să aprecieze munca onestă a lucrătorilor săi.”

AVIAȚIA - DRAGOSTEA VIEȚII

„La serviciu, am rutină pe care o repet în fiecare zi, dar în fiecare zi trec oameni din toată lumea prin aeroport și în fiecare zi mă așteaptă o aventură diferită. Sacrificiile sunt orarele uneori complicate, pentru că sunt zboruri la toate orele zilei și există întârzieri ale avioanelor, de aceea nu știi niciodată la ce oră pleci acasă. Adică știi ora la care intri, dar nu și pe cea la care ieși. Avantajele sunt multe! Îmi iubesc munca și o fac cu toată dragostea din lume, recunoștința și bunătatea multor pasageri îmi luminează zilele. Iar colegialitatea de care dau dovadă cei din echipă îmi face zilele mai frumoase. Lucrul în echipă este un element cheie în aviație, pentru că toți suntem foarte importanți și fără imensa muncă din echipă, zborurile nu ar putea reuși!”

ELEGANȚA ȘI ATITUDINEA - UN STIL DE VIAȚĂ

„Pentru mine este important ca fiecare om să își cunoască esența și să dea dovadă de o doză de eleganță. De când am intrat în lumea aviației, am devenit o fată mai elegantă, atât prin felul în care mă îmbrac, cât și prin gesturi și comportament. Aviația te învață să fii elegant!” 

               PASIUNEA PENTRU GĂTIT

„Gătitul este o altă mare iubire a mea, vine de la mama! Ea gătește întotdeauna foarte delicios! Și ador să gătesc, am învățat urmărind rețete de pe internet și, încetul cu încetul, am început să vând prăjituri pentru oricine dorește. Tind să mă organizez foarte bine ca să reușesc și la job, și acasă, așadar nu este ceva complicat pentru mine.”

DESTINAȚIA: PRINTRE NORI

„În prezent, aspir spre a fi mai bună în fiecare zi, de aceea mă perfecționez și studiez continuu. Sunt fericită în aeroport, dar într-o zi cu siguranță că voi urca spre nori!”

Photo credit: arhiva personală, cantabriaeconomica.com

Un instrument mare în brațele unei fetițe mici! Emma Maxian, 11 ani: „Am îmblânzit cel mai mare instrument cu arcuș din orchestrele de muzică clasică!”

Călătorii care iau autobuzul Nr. 5 din Santander, văd regulat cum o fetiță de 11 ani, însoțită de mama, tatăl sau fratele ei, coboară în apropierea Conservatorului „Jesus de Monasterio”, de pe C. Generál Dávila. Aliona Maxian, originară din Trinca, Edineț, este mămica Emmei și, de cele mai multe ori, asistenta care o ajută să își transporte contrabasul la repetiții. 

Mica instrumentistă s-a născut în Cantabria și studiază în anul II la Conservatorul Profesional de Muzică. De Ziua Internațională a Copilului, vrem să vă inspirăm cu povestea motivațională pe care Emma o aduce diasporei - o istorie a unui copil susținut de familie, care și-a descoperit talentul prin muncă, iar azi stăpânește cel mai incomod și voluminos instrument muzical din orchestre, fiind întrecut doar de octobas - un instrument cu 3 coarde și 3,48 m înălțime.

„Decizia de a studia un instrument a fost mai degrabă o oportunitate decât o decizie personală. Era perioada post-carantină și activitățile la care mergeam de obicei au fost suspendate, deci trebuia să aleg din ce era disponibil. Am primit sugestia de a mă înscrie pentru examenele de acces la conservator. Inițial mi-am dorit să cânt la chitară. 

După ce am susținut examenul cu succes, mi-au propus să aleg unul din două instrumente: flautul și contrabasul. Iar eu, după cum vedeți, am ales contrabasul. Mi-a provocat curiozitate, până atunci nu mai văzusem un asemenea instrument muzical. Nu avem muzicieni în familie, probabil sunt unica persoană care se dedică acestei pasiuni. Mi-a luat ceva timp să mă obișnuiesc cu instrumentul. De multe ori voiam să renunț. Dar cu cât mai mult timp dedicam lecțiilor, îmi dădeam seama că DA, AM PUTERI SĂ ÎMBLÂNZESC MONSTRUL!” 

„Contrabasul, în viziunea multora, este unul din cele mai incomode instrumente muzicale și asta din cauza dimensiunilor, formei, a greutății. Este cel mai mare instrument cu coarde și arcuș din orchestrele de muzică clasică. Cântărește aproximativ 14 kg și măsoară o înălțime de 160 cm. Din cauza dimensiunilor, contrabasul te expune la un efort fizic, deocamdată părinții și fratele mă ajută să-mi duc „pasiunea” în spate până și de la conservator.”

  

„La conservator, am 4 ore săptămânal, iar acasă încerc să practic câte 40 minute în fiecare zi. Muzica mă ajută să fiu mai responsabilă, mai organizată, îmi dezvoltă disciplina. Datorită muzicii, am învățat să fac mai multe lucruri în același timp: să citesc notele și să-mi coordonez mișcările ambelor mâini fără a pierde ritmul.”

„Acest instrument rămâne a fi o pasiune, în viitor s-ar putea să optez pentru o altă profesie. Când am început să studiez muzica, nu știam dacă am auz muzical sau abilități de a cânta la un instrument muzical. Dar cu multă dedicație și motivație, am reușit să descopăr în mine talentul. Dați-vă șansa de a explora oceanul din voi!”

Dragă Emma, te felicităm pentru munca și curajul tău. Îți urăm succese mari!

Mulțumiri speciale pentru ședința foto și pentru fotografia susprinsă în oraș 

de către o cititoare fidelă a blogului

Photo credit: Irina Jalba Furtuna, arhiva personală

Vestimentație: Vasile Vozian

Iulia Pahomi: „După 17 ani de rugăciuni, tratamente și lacrimi, Dumnezeu m-a făcut cea mai fericită mamă!”

Iulia Pahomi este focul din Ansamblul Folcloric „Dorul Neamului”, din Santander - o femeie cât 100, care descrețește frunțile și aduce Soarele pe fețele tuturor. Numai că însăși viața Iuliei a fost plină de pierderi și lacrimi încă din tinerețe. Și-a pierdut primul soț la numai 27 de ani, iar tentativele de a deveni mamă s-au prăbușit continuu timp de 17 ani, persistând și în a doua căsătorie. Minunea s-a înfăptuit însă prin mâinile unor medici din Republica Moldova, care au ajutat-o pe Iulia să rămână însărcinată prin reproducerea asistată „in vitro”. Astăzi, Iulia și Oleg sunt părinții lui Emilian - embrionul-minune care a venit să predea în lume lecția iubirii și a credinței. În cinstea sărbătorii „Dia de la Madre” (Ziua Mamei), celebrată în Spania în prima duminică din mai, împărtășim o istorie motivațională și ruptă parcă din filme.

VĂDUVĂ LA 27 DE ANI

„Sunt originară din Gălești, Strășeni, m-am născut într-o familie de oameni simpli, gospodari. Suntem 4 copii, primul a emigrat la Santander fratele mai mic, cu 17 ani în urmă. Nu m-am gândit niciodată că aveam să ajung și peste hotare, trăiam frumos, eram iubită și aveam o familie apreciată. Dar totul s-a schimbat într-o zi de vară în 2006, când viața a luat o altă întorsătură. În acea zi, a decedat fostul meu soț într-un tragic accident rutier. Am rămas văduvă la vârsta de 27 de ani, aveam sprijinul familiei, dar eram singură sufletește. Fără bărbatul alături de care am fost timp de 9 ani, care practic m-a crescut, un bărbat deștept și iubit de toți. Am crezut că nu mai pot trăi, că nu mai am puteri. Mă rugam lângă sicriu să se ridice el și să plec eu în locul lui. M-am rugat la Dumnezeu să mă întărească și El mi-a dat mâna pe malul prăpastiei. Noi nu am avut copii în cei 9 ani de căsnicie din motive de sănătate. Am avut doar o sarcină, dar nereușită.”

„VIAȚA MEA S-A SCHIMBAT ÎNTR-UN MINUT”

„Am vrut să plec nu din cauza banilor, ci pentru a ieși din spațiul și emoțiile pe care le aveam. Casa mea era lângă cimitir și îi vedeam mormântul ori de câte ori ieșeam în ogradă. Vedeam zi de zi locul accidentului și mă gândeam mereu cum a putut un minut să îmi schimbe viața atât de mult. Într-o zi de toamnă, la un an de la decesul soțului, am pornit cu sora mea pe drumul străinătății. Pe atunci era practic imposibil să ajungi peste hotare, se cereau sume colosale. 

Drumul a fost foarte lung și greu. Din Moldova în Spania am ajuns timp de o lună, prin TIR-uri, prin păduri, tufișuri. Am 15 ani de când sunt aici. După 4 ani de singurătate, mi-am reîntâlnit prima dragoste - actualul meu soț. Plecase la armată și nu l-am așteptat, m-am căsătorit. S-a căsătorit și el la un an după mine, construindu-ți viața la rându-i. În 2009, la nunta fratelui mai mic, am revenit acasă, deja cu actele în regulă, după 2 ani de muncă grea. La nunta fratelui mi-am reîntâlnit prima iubire din fragedă tinerețe, care deja era divorțat și știa că am să vin la acea nuntă. Iubirea noastră de altădată a reînviat. Peste 1 an, în 2010, ne-am căsătorit.”

„TOTUL PE O CARTE” - FIV - FERTILIZAREA IN VITRO

„Să devin mamă a fost dorința mea încă din prima căsătorie, însă din motive de sănătate nu a fost posibil. Problemele au continuat și în a doua căsătorie, am bătut la multe uși, dar speranțele mele se spulberau. Și după 17 ani de rugăciuni, tratamente și lacrimi, Dumnezeu m-a înzestrat cu cel mai frumos dar și m-a făcut cea mai fericită mamă. Am înțeles că dorința ta trebuie să fii mare dacă vrei să te ajute Dumnezeu. Au fost multe lacrimi, aveam perna udă în fiecare seară. Dar minunea s-a întâmplat și performanța din medicină m-au ajutat să rămân gravidă prin fertilizare IN VITRO și să nasc un copil minunat.”

EMBRIONUL-MINUNE

„Am încercat FIV în Spania de 3 ori cu Seguridad Social, soțul făcea naveta Rusia-Spania, dar nu am reușit. Din dorința mare de a deveni mamă, am lăsat Spania, munca, dorința de a aduna bani și am revenit acasă pentru altă tentativă de fertilizare. Am mers la clinica „Repromed”, am avut o sarcină gemelară, dar a durat doar trei săptămâni. A fost o lovitură mare. Soțul a insistat și am repetat procedura peste câteva luni. Embrionul a trăit și astăzi este Emilian. S-a născut în Moldova și poartă numele tatălui socru din prima căsnicie - Emil - un bărbat extrem de bun, muncitor și înțelept. După decesul fostului soț, am rămas fiica socrilor mei. Băiatul avea 3 ani când am revenit în Spania.”

PREJUDECĂȚILE LUMII

„Multe femei ascund că au rămas însărcinate prin implantarea embrionilor, însă mie nu-mi este rușine să o spun. Cândva, o fetiță i-a zis fiului meu că este diferit, pentru că nu a fost purtat în burtă ca alți copii. Atunci i-am spus cum stau lucrurile, să nu creadă invențiile lumii. Pe Emilian l-am adus pe lume datorită Lui Dumnezeu și a medicilor. Pentru alții, reproducerea asistată este o rușine, de aceea fug de această metodă. Și multă lume crede în stereotipuri despre copiii concepuți prin FIV, dar nu este așa. Ba din contra, sunt copii normali, foarte deștepți și talentați.”

SFATUL MEU PENTRU FEMEI

„Dacă după 1-2 ani de încercări copiii nu apar, nu mai așteptați, bateți la uși, iar dorința se va împlini. Și nu vă temeți, nu este o procedură ieșită din comun. 

Emilian a plâns mult și a vrut mereu să mai aibă frați sau surori, îi cere mereu asta lui Moș Crăciun, chiar știind că nu mai este posibil. Dar voi, dacă aveți posibilitatea, dăruiți-le copiilor voștri frați și surori, gândiți-vă la cum le va fi soarta.”

O FAMILIE CARE RESPECTĂ TRADIȚIA

„Suntem o familie unită, ne plac sărbătorile moldovenești. Suntem mereu cu gândul acasă, la părinți. Prin evenimentele la care participăm alături de asociație, ne arătăm dragostea față de cântec, dans și tradițiile de sute de ani. Părinții mei au făcut la fel, în tinerețea lor. Pentru noi este o mare plăcere să îmbrăcăm portul tradițional, iar Emilian merge mereu cu noi, ca să vadă aceste obiceiuri, să participe și să le transmită mai departe. Face și lecții de dans moldovenesc. Mă bucur foarte mult că îl interesează tot ce este legat de tradiția poporului nostru.”

UN COPIL CARE EMANĂ IUBIRE

„Emilian este un băiat foarte bun la suflet, e foarte iubitor și milos. Este sensul vieții mele. Îmi spune permanent că vrea să adoarmă în brațele mele. Îi spun că îl iubesc în fiecare seară și îl cuprind. Este foarte apropiat de mine. Eu mi-am dorit foarte mult o fată și Emilian îmi oferă toată dragostea de fată. E atât de drăgăstos și sensibil! Dar e foarte matur pentru vârsta sa. Îmi doresc să crească un bărbat adevărat, să facă studii, să fie ambițios, să ia ce e mai bun de la cei din jur. Împreună cu Oleg, îl învățăm să fie cuminte, respectuos, de ajutor, gentil, iar el ne urmează exemplul. Creștem un copil cu dragoste de oameni și de neam.”

                       LECȚIA VIEȚII, PREDATĂ DE EMILIAN

„Mi-i rușine, dar recunosc: Emilian mi-a sădit în inimă iubirea și m-a făcut iubitoare, sensibilă. Sunt de fire mai repezită, dar el m-a învățat să nu mă grăbesc, să le spun oamenilor dragi cât îi iubesc, să îi cuprind și să îi sărut. A fost un semn de la Dumnezeu: după 17 ani de așteptare, am fost scăldată în iubire! Am învățat să nu mă gândesc doar la muncă, ci să am timp pentru oamenii dragi inimii mele. ”

REȚETA FERICIRII ÎN FAMILIE

„Nu suntem mulți, dar suntem uniți. Ne iubim mult, iar experiența de viață mi-a arătat că fericirea vine de la iubire și respect reciproc. De la multă iubire mai ales din partea soțului! Așa cred că este bine, ca soțul să iubească mai mult. Prin asta m-a cucerit. Eu sunt aprinsă, el mai retras și îmi cedează. Eu sunt supărăcioasă, el - defel. Îi mulțumesc Domnului pentru familia pe care mi-a dat-o!”

CEL MAI FRUMOS SENTIMENT DIN LUME

„Nu regret banii, tratamentele, lacrimile și timpul pe care l-am investit. Mă uit acum la Emilian și înțeleg că am primit de la viață un înger plin de iubire, nu un copil. Când îl aud cum mă strigă MAMA, nici azi nu cred urechilor. Eu am dat viață unui suflet care mă iubește și îmi spune că sunt cea mai frumoasă mamă. Doamne, mă rog pentru toți copiii din lume și îți mulțumesc zi și noapte pentru acest dar!”

Photo credit: PSFotovideo, arhiva personală, Asociația Din Inima Diasporei Unite, Irina Jalba Furtuna

Ludmila Evtodii închină o piesă femeii care i-a dăruit viața și talentul: „Este o dedicație pentru toate mamele din lume”

În prag de Ziua Mamelor, interpreta Ludmila Evtodii a lansat o nouă piesă pe versurile Cătălinei Lungu. Artista prezintă publicului creația „Măicuță, suflet bălai”, închinată Adelei Evtodii - ființa care i-a dat viață și care îi este alături în prezent, în Spania. Ludmila dedică această piesă tuturor mamelor care au luptat și continuă să lupte pentru puii lor. 

„Mama a fost ființa care a depus tot efortul său ca să ne crească pe amândoi - pe mine și fratele meu. Singură, cum a putut. Mama mea merită toate cântecele mele și pe acesta în mod special, făcut pentru ea, dar cu dedicație pentru toate mamele din lume”  - declară artista, în contextul lansării.   

 TEXT: CĂTĂLINA LUNGU

LINIE MELODICĂ: LUDMILA EVTODII

ARANJAMENT: ION MANGÎR

VIDEO: MARCOS_MEDIA_STUDIO

 

Amintim că anterior, într-un interviu oferit pentru blogul asociației, interpreta a mărturisit că drumul spre cariera muzicală i-a fost plăsmuit de mama, care timp de 11 ani a fost solistă în fanfara cunoscutului dirijor Victor Vescu, din satul Ștefănești, raionul Florești, fiind presionată să renunțe la cariera artistică. 

„Lucrurile aveau să meargă foarte bine dacă nu primea o scrisoare scurtă de acasă, de la bunelul meu, care zicea “Vină acasă...” (subliniat acasă și semnul crucii). Era clar... pe acele timpuri nu aveai de ales, trebuia să faci cum îți spun părinții, pur și simplu i-au tăiat aripile și i-au stricat viitorul. S-a întors în sat și părinții au măritat-o după economistul satului, crezând că avea să aibă o viață bună. În mahala, dacă era un televizor și știau că va cânta Adela lu´ Mișa Vizitiu, toată lumea aștepta momentul cu sufletul la gură.

Acum, muzica este o parte importantă a vieţii mele, dintotdeauna m-a însoțit, din fragedă copilărie. Și tot ceea ce se întâmplă acum este exact rezultatul gândurilor mele, al muncii mele. Visul mamei mele, familiei mele, visul meu” - afirma Ludmila Evodii.  

Ludmila Evtodii: „Dumnezeu mi-a dat muzica să fiu fericită! Trăiesc visul meu și al mamei mele”

La „Port ie cu mândrie”, Ed. a II-a, Ludmila a cântat „Călătorule din drum” alături de mama sa, stârnind valuri întregi de emoții. 

Lansarea Ludmilei Evtodii are loc în pragul sărbătorii Día de la Madre (Ziua Mamei), care în Spania este celebrată în prima duminică a lunii mai pentru a sublinia importanța figurii materne în viața fiecărei persoane.

Photo, video credit: Arhiva personală, P. S. Photo & Video

Mariana Grădinari, prietena bebelușilor din Cantabria: „Confecționez jucării care sporesc dezvoltarea copiilor!”

Mâinile fermecate ale Marianei Grădinari transformă ghemele de ață colorate în cele mai fine jucării pentru dezvoltarea psihomotorie a nou-născuților. Originară din satul Alexandrovca, tânăra mămică locuiește și muncește la Santander, iar în timpul liber confecționează jucării și accesorii dedicate celor mici. Cât de frumoase sunt creațiile Marianei și cum se pot îngriji, aflați din spusele ei.

MOLDOVA- FEDERAȚIA RUSĂ - SPANIA

„Sunt originară dintr-un sătuc mic de la Nordul Moldovei - s. Alexandrovca, r-nul Florești. Am învățat în satul vecin, după care am absolvit SPP Nr. 8 de la Chișinău, unde am devenit croitor. Apoi am fost nevoită să emigrez la muncă în Rusia timp de mulți ani. Am avut o perioadă mai dificilă din viața mea și pe partea emoțională, și pe cea financiară. Din acest motiv am apelat la sora mea, care deja locuia în Spania cu toată familia. 

De la început îmi părea foarte grea limba spaniolă mă gândeam că n-o s-o învăț, dar cu timpul am început a înțelege și a vorbi câte puțin. Primul meu lucru a fost ca și internă (locuiam acolo unde lucram) după un an de zile mi-am adus și copiii aici, ei s-au integrat bine, învață ambii.”

UN HOBBY CARE A GENERAT O ARTĂ

„Confecționarea de jucării a început ca un hobby, am văzut undeva pe internet o jucărie croșetată și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că pe noi, când eram copii, bunica ne-a învățat să croșetăm, așa că am hotărât să încerc să fac o jucărie. Mi-am cumpărat tot ce trebuia, am intrat pe YouTube, am căutat un tutorial și am realizat prima creație. Ulterior, am învățat mai mult și am aflat că această tecnică se numește „amigurumi”. 

În general, fac jucării moi, dar îmi place și broderia, și împletitul cu andrelele. Cel mai mult mă încurajează sora și tot ea îmi dă idei de a încerca ceva nou. Ea m-a inspirat să fac lucruri pentru cei mai mici, croșetate și împletite. Pot realiza ciupici, plapume, pernuțe, căciulițe, mănuși, păturele doudou, accesorii pentru suzetă și diverse alte jucării. Beneficiile acestor accesorii și jucării sunt dezvoltarea pipăitului, a motricității, creativității și atenției bebelușilor. Cu ele pot învăța culorile, dimensiunile și multe altele.”

TEHNICA DE SPĂLARE ȘI ÎNGRIJIRE 

„Atât jucăriile, cât și accesoriile, dacă sunt mai mari și nu au anexate în ele nici un obiect din lemn, se pot spăla la mașina de spălat rufe, cu  regim delicat. Se recomandă spălarea cu detergent special pentru copii și adăugarea unui pahar de oțet pentru a favoriza eliminarea bacteriilor. 

Dar dacă sunt mai mici sau au integrate obiecte din lemn, se recomandă spălarea cu mâna sau cu o perie moale, sau la fel în mașina de spălat automată, adăugând un pic de detergent special pentru copii și oțet.”

 VISURILE AU SENS DOAR DACĂ MUNCEȘTI!

„Pentru că am și alte griji, confecționez jucăriile seara, până târziu. Inspirația o iau din spațiul online, dar energia îmi vine când încep ceva nou și vreau să văd rezultatul. 

Visurile noastre devin realitate, doar că trebuie să avem curajul să le urmăm!”

Photo credit: Facebook.com/Mariana Gradinari