„Sunt bucătar la un cămin de bătrâni din Santander (Spania) și vreau să vă spun cum e!”

Din mâinile Victoriei Stropșa - o moldoveancă din Pereni, Hâncești, ies sute de porții de mâncare făcută cu dragoste, ce înmoaie zilnic inimile celor cca 300 de bătrâni din cadrul căminului de bătrâni „La Caridad”, din orașul Santander. Tânăra de 33 de ani își pune zâmbetul pe față și, zi de zi, începând cu 6:00 dimneața, pregătește feluri și feluri de mâncare pentru vârstnicii beneficiari ai azilului. Victoria și-a dorit să împărtășească din gustul acestei meserii deloc ușoare, cu aromă de amintiri și gânduri la miile de bătrâni singuratici și flămânzi din Republica Moldova. Ce ne-a mărturisit, vedeți mai jos.

„Numele meu este Victoria Stropșa, am 33 de ani și sunt în Spania împreună cu familia mea deja de 9 ani. Ca și orice basarabean care a pășit hotarele țărilor străine, voi vorbi cu un dor apăsător de casă, dar cu recunoștință pentru faptul că aici ne-am regăsit și viitorul nostru îl construim aici zi de zi. Drumul meu în Spania nu a fost mereu unul tocmai ușor, am început de jos, am muncit din greu, am vărsat lacrimi dar mereu am avut o speranță. Astăzi, pot spune din suflet că sunt mândră că nu am renunțat și am ajuns până aici, îndeplinesc funcția de bucătar într-un cămin pentru bătrâni și fac asta cu toată dăruirea și dragostea, pentru că bucătăria în general este precum iubirea: ori te implici cu totul, ori nu te implici deloc.

Pasiunea pentru gătit cu siguranță vine de la mama mea, de mică îi urmăream fiecare pas și rețetă din bucătăria noastră, iar momentele când găteam împreună erau incomparabile.

O zi ordinară din viața mea începe de cele mai multe ori dis-de-dimineață, cu puțină furie pe alarmă, dar cu gândul că urmează să aduc zâmbetul pe fața a 300 de bătrânei care puteau fi părinții, buneii, prietenii sau chiar rudele noastre. Zilele de odihnă sunt ca și curcubeul după ploaie (râde) - vin și pleacă în același moment, însă atunci când faci ceva din suflet și nu din obligație, îți poți crea momentul tău de odihnă chiar gătind cu pasiune. Să începi munca la 6:00, pentru ca la 13:00 să ai mâncarea gătită pentru 300 de persoane nu e chiar floare la ureche...

Suntem 5 oameni la bucătărie - bucătarul-șef, doi bucătari și doi ajutori de bucătari, iar atunci când intru pe ușă eu, nimeni nu mai poate fi trist. Sunt nebunatică de fire, căci când ești mâhnit nu iese nici mâncarea. Facem câte 5 feluri pe zi, în cantități mari. 

Persoanele de vârsta a treia mănâncă de toate, doar că uneori au nevoie de un pic mai multă dragoste în mâncare, pentru a nu simți povara anilor care se duc și din păcate înapoi nu se mai întorc, nu este nevoie de rețete sau principii specializate, ne inspirăm din aproape orice pentru a le pregăti meniurile. Am câteva  reţete proprii, dar mai mult reinterpretări, majoritatea reţetelor folosite de mine în bucătărie sunt citite, văzute, auzite undeva. Urmăresc și bloguri cu rețete, sunt informată cu noile trenduri din domeniul bucătăriei. Orice se poate transforma într-o sursă de inspirație atunci când există drag de munca pe care o îndeplinești! 

Munca în bucătărie mi-a oferit ocazia să experimentez, să personalizez felurile de mâncare preparate, să fiu mai inventivă, să explorez lumea minunată a gustului, să mă bucur de fiecare minut petrecut în bucătărie, fie că este acasă sau la muncă!

 

A lucra la un azil este o provocare pentru oricine, însă o provocare frumoasă, depinde de noi înșine cum percem această meserie din punct de vedere moral/psihologic, iar eu mereu încerc să văd partea pozitivă, să începem fiecare zi de muncă cu zâmbetul pe față și să o închei la fel. Cea mai mare provocare cred că este regimul de muncă, orele în șir nemâncate, lucrate în picioare, cu multă oboseală. Însă te gândești pentru ce faci toate astea și ți se alină orice gol de pe suflet.

Tare aș vrea ca și buneii noștri din Moldova să trăiască măcar o zi cum trăiesc cei de la căminele de aici. Au toate condițiile necesare: frizerie, sală de sport, biserică... au parte de mâncare echilibrată în fiecare zi. Bătrânii noștri nici nu își aduc aminte când au mâncat pește ultima oară. Ori de câte ori pun mâncarea pe foc, zic: Doamne, ce mult aș vrea ca mâncarea aceasta să ajungă în azilurile și spitalele de acasă...

Nicio muncă, indiferent de domeniu, nu te poate îndepărta de familia ta în niciun fel, timpul liber chiar dacă este puțin, poate fi îndeajuns o dată ce lăsăm gadget-urile și îl petrecem productiv. Dimpotrivă, având mai puțin timp liber, am învățat să îl prețuiesc mai mult, să îl ofer lucrurilor cu adevărat importante din viața mea și familiei mele, care este absolut mândră de funcția pe care o îndeplinesc.

MESAJ PENTRU DIASPORĂ

Am plecat toți din același motiv, avem toți aceleași scopuri și sperăm că într-o bună zi ne vom întoarce acasă, cu siguranță asta se va întâmpla, însă până atunci, dragii mei basarabeni, să fim puternici, să trăim fiecare moment mândri de cine suntem și ce facem, iar în ciuda greutățile care ne ating, să nu cedăm și să mergem mai departe!

Trebuie să facem doar lucruri frumoase - sunt tot ce vom lua cu noi acolo Sus... Viața e prea scurtă ca să fim triști și amărâți!” - susține curajoasa eroină a articolului.

Photo credit: arhiva personală, Residencia La Caridad de Santander

PUTEREA FEMEII cu Natalia Capatici, de 17 ani bucătar la restaurantul Cañadío: „TU POȚI! TU REUȘEȘTI! TU EȘTI TARE!”

Nu există spaniol care să nu fi auzit de numele Cañadío - un restaurant de top din capitala cantabrică, a cărui istorie se trage de acum patru decenii. Puțini știu însă că în bucătăria legendarului restaurant muncește zi de zi o floreșteancă. Natalia Capatici este unica femeie din acest „mușuroi” care gătește în direct, chiar în fața clienților. Sârguincioasă, tăcută și rapidă în mișcări - așa o puteți vedea la muncă pe eroina noastră. Ori pe paginile ziarelor locale. În PUTEREA FEMEII, Natalia a acceptat să își deschidă cărțile evoluției profesionale. O poveste cu gust de steak tartar presărat cu mult dor de casă.  

„GĂTESC DIN COPILĂRIE”

„Gătesc încă din copilărie și îmi place foarte mult, cred că vine de la mama mea și de la două mătuși - una de pe linia mamei și alta de pe a tatălui. Am văzut și învățat de la ele foarte multe secrete din ale gătitului. Pe restul le dețin din văzute, din auzite și din inventate.”

DE 17 ANI CU GÂNDUL LA PATRIE

„Am ajut în Spania pentru o ofertă de muncă, mă ajutaseră sora și cumnatul meu. La drept vorbind, niciodată nu am avut dorința de a emigra și toți acești 17 ani tot cu gândul la patrie stau. Totuși, știm cu toții situația din țara noastră, am fost nevoită să plec peste hotare. Visam să vin pe 6 luni sau pe cel mult un an, dar cum visurile într-un an nu s-au îndeplinit, am mai venit pe un an și apoi mi-am adus și copiii.”

FIGURA-CHEIE DIN BUCĂTĂRIA RESTAURANTULUI

„În a găsi job-ul pe care îl am deja de 17 ani, m-a ajutat sora mea, umblând din restaurant în restaurant și lăsând numărul de telefon. La „Cañadio” am ajuns întâmplător și mai întâi la spălat vasele doar pentru o lună, cât să înlocuiesc pe altcineva. A fost greu la început din cauza necunoașterii limbii și a dorului de copii. Dar de muncă nu m-am speriat niciodată. Spălam vasele și priveam la șeful meu, care încerca să facă niște rulade din carne, de formă rotundă și de aceeași mărime, fără vreo reușită. Fără să vorbesc nimic, m-am întors și am început să le fac, le făceam perfecte, pentru că aveam experiență de a găti încă de acasă. Șeful mă privea și mă întreba ce pot să mai fac. Timp de o lună, le-am arătat tot ce pot face și atunci au decis să nu mă piardă. Și nu m-au pierdut deja de 17 ani, iar la „Cañadio” dețin titlul de al doilea bucătar șef, sunt unica femeie din bucătărie, unica persoană ce poate înlocui restul locurilor de muncă atunci când bucătarii pleacă în vacanță.”

STUDII DE BUCĂTAR ÎN SPANIA

„La „Cañadio” m-am angajat ca și spălătoreasă, dar peste o lună am devenit ajutor de bucătar datorită unor calități. În primul rând a fost răbdarea, apoi faptul că știam multe trucuri din ale gătitului, la care adaug rapiditatea muncii și a aranjării bucatelor. Plus la toate, îmi place foarte mult bucătăria. În Moldova nu am făcut studii de specializare, mi-am făcut studiile de bucătar odată ajunsă în Spania.”

CAÑADÍO - UN RESTAURANT SPECIAL

„Toate bucatele din meniu sunt hituri în cadrul restaurantului „Cañadio”. Specialitatea casei sunt bucatele din carne, iar în top se află STEAK TARTAR. Cunosc absolut tot ce iese din bucătărie. Muncim cu bucătăria deschisă, clienții ne văd cum gătim. Fie că avem probleme sau bună dispoziție, zâmbim mereu, îi salutăm și le mulțumim absolut tuturor.”

10-16 ORE CONSECUTIVE DE MUNCĂ ÎN PICIOARE

„Îmi încep ziua de muncă la 10.30, dar în permanență vin la restaurant cu o oră mai devreme, când încep prepararea bucatelor. 50% din toate sunt preparate în momentul cererii, iar restul - pregătite din timp, închise ermetic, pasteurizate și înghețate conform protocolului. Munca de bucătar este cu adevărat foarte dură. Este o muncă permanentă în picioare, de minim 10 ore și maxim 16 ore consecutive, mai ales vara. În formă mă ajută să fiu necesitățile pe care le am, iar energie îmi dau eu singură, ori de câte ori îmi spun: TU POȚI! TU REUȘEȘTI! TU EȘTI TARE! Mă motivează mult și aprecierile care vin din partea șefilor și a colegilor mei.”

VISUL RESTAURANTULUI DE LA FLOREȘTI

„Dorința de a deschide un restaurant am avut-o mereu, încă de acasă. Foarte mult îmi doream, la un moment dat, să deschid un restaurant în orașul Florești. Am găsit pentru asta și un local foarte frumos - acum un restaurant condus de alții. Eu nu am fost susținută de nimeni, nu am avut nici resursele necesare și de aceea nu l-am deschis. În Spania, am venit cu frica de eșec avută de acasă și tot nu am făcut-o, dar sper că o vor face copiii mei, ambii au pornit să muncească în domeniul HoReCa.”

TOATE FEMEILE AU SUPER PUTERI

„Toate femeile au super puteri. Eu vorbesc cu demnitate despre mama mea, care este cea mai înțelegătoare, cea mai bună și cea mai blândă. M-a învățat multe, iar cel mai de preț dar pe care l-am moștenit de la ea este grija față de copii și de nepoți. Mama este inspirația care m-a ajutat să merg înainte cu demnitate peste toate cumpenele și piedicile din calea mea.”

DOI FECIORI - SURSA DE PUTERE ȘI MOTIVAȚIE

„PUTEREA FEMEII nu știu de unde vine. În cazul meu este gândul la băieți, care sunt totul pentru mine. Pot vorbi despre ei și în versuri: Băiatul meu, tu - cel mai mare, ești primul om care mi-a dat o șansă și o încercare de a fi mamă cu adevărat. Băiatul meu, tu - cel mai mic, venind pe lume-ntr-un moment, când viața mi-a dat o-ncercare să merg, să-nfrunt orice mișcare. Voi, dragii mei, băieții mei, sunteți mereu copiii mei, sunteți a mamei supărare, sunteți a mamei alinare. Și pot să merg cu capul sus că-n astă lume v-am adus. Mă-nchin la viață, mulțumesc pentru-acest dar dumnezeiesc. Să îmi fiți sănătoși mereu, odorul meu, odorul meu.”

Adresăm mulțumiri eroinei din mărturia de azi pentru perseverență și curajul de a vorbi despre PUTEREA FEMEII

Photo credit: Arhiva personală, Restaurante Cañadío Santander

Sergiu Samson & Victoria Pleșca, despre dragoste, sacrificii și restaurantul pe nume „SANTLIVIS” (Santander)

Există un singur restaurant pe nume SANTLIVIS în lume și el aparține unui cuplu de moldoveni înrădăcinați de ani buni în Cantabria. Locația se regăsește la sensul giratoriu Cuatro Caminos (Santander) și se bucură de note foarte bune pe platforma TripAdvisor, pentru că din bucătăria sa ies nu doar bucate cu specific iberic, ci și moldovenesc. Cu ocazia zilei de San Valentín, ne-am propus să aflăm de la Sergiu și Victoria cum e să pui pe roate un brand gastronomic în Spania și cum reușesc, pe lângă acest proiect, să formeze o familie demnă de toată admirația. 

STABILIREA ÎN SPANIA

 Sergiu: 

„Povestea mea e cam tristă. Pe când aveam 16 ani, după un accident tragic, unul dintre părinți a plecat din viață - mama. Tata a rămas cu multe traume după accident nu putea munci. După multe greutăți, am hotărât să plec din țară. Având rude în Spania, am ales să vin în țara aceasta super frumoasă! Mi-a plăcut totul din primul moment în care am ajuns aici: oamenii, cultura. Dar m-a cucerit definitiv cu cea mai bună gastronomie probată vreodată!”

 Victoria: 

„De mic copil mi-a plăcut să fiu alături de apă, visul meu era ca atunci când voi fi mare, să trăiesc lângă mare, nicI nu îmi trecea prin cap că aveam să trăiesc lângă ocean! Deși nu iubesc deloc nisipul, să simt mirosul oceanului era visul meu! La 19 ani eram deja pregătită să plec fără să privesc în urmă, să las studiile superioare la frecvență redusă și părinții supărați-foc. Dar nu m-a oprit nimic, scopul meu era să ajung în Italia, fiindcă pe atunci plecau toți într-acolo. Eu, practic din greșeală, am ajuns în Spania! Eram fericită că am ajuns la ocean, dar nu și pentru că era vorba de Spania! De la bun început mi-a fost foarte greu, dar necătând la tot ce am trecut, m-am îndrăgostit de această țară, de cultură, limbă, pe care m-am străduit s-o învăț la perfecție! Cantabria m-a cucerit cu naturalețea ei și așa mi-a devenit a doua casă!”

O IUBIRE CA-N FILME

Sergiu: 

„Pentru mine iubirea este întregul înțeles al vieții și existentei noastre! Ufff, dacă aș putea spune tot ce simt pentru EA, aș deveni un scriitor! Pentru mine este perfectă, e perfecțiunea întruchipată din cap până în picioare, e unică! Nu am înțeles acest lucru în momentul când am cunoscut-o, dar nu mi-a trebuit nici prea mult timp să înțeleg că este idealul meu! Pot să vorbesc ore întregi despre EA și niciodată n-am să obosesc să-i zic cât de mult o iubesc! Probabil puțini or să înțeleagă ceea ce vreau să spun, dar Victoria este o binecuvântare în viața mea.”

Victoria: 

„Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieții. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii.” -  Roque Schneider 

„Suntem un cuplu format din doi oameni imperfecți, care refuză să renunțe unul la celălalt. Pot să strig în fața întregii lumi: sunt foarte norocoasă că am acest bărbat lângă mine. Gingășia lui, sensibilitatea, super romanticismul său mereu au reușit să mă surprindă. Prin simțul umorului mă face să zâmbesc zi de zi. Căldura dăruită din primul moment, susținerea lui în momentele grele și foarte multe alte calități ale lui Sergiu mi-au cucerit inima! Este unicul erou din povestea mea de dragoste!” 

ISTORIA UNEI LEGENDE - „SANTLIVIS”

Sergiu: 

„După cum ziceam, gastronomia spaniolă m-a cucerit, iar eu având studii de bucătar încă din Moldova, am decis să fac studii și în Spania. După primul an aici, am început să lucrez în domeniu. Îmi place foarte mult să gătesc, să învăț lucruri noi și să inventez ceva nou, sigur era doar un vis să pot să am restaurantul meu, dar cu ajutorul familiei, al nașilor de cununie, visul a devenit realitate. În 2013, pe 4 Decembrie, am deschis împreună cu nașii noștri acest restaurant!”

Victoria: 

„Multe idei au fost și ne-au trecut prin cap, dar ne doream ceva deosebit, ceva ce ne poate  identifica pe noi! „SANT” - sunt primele litere ale frumosului oraș Santander, iar în „LIVIS”, fiecare literă este inițiala prenumelor întregii familii. În așa mod s-a născut numele restaurantului.”  

DEOSEBIREA DE ALTE RESTAURANTE

Sergiu, Victoria: 

„Nu putem spune că e deosebit, e un restaurant bazat pe gastronomia spaniolă. Totuși, este special pentru că noi combinăm bucătăria Moldovei cu cea spaniolă, am făcut-o de multe ori și oaspeții au rămas încântați. Ne specializăm mai mult în carne carne de vită de calitate superioară. Restaurantul nostru oferă Meniu de zi și Meniu de Weekend. Toate bucatele sunt pregătite din produse de cea mai bună calitate. Avem un sortiment mare de aperitive și gustări reci și calde, un mare sortiment de vinuri de rezervă! De asemenea, oferim un Meniu Moldovenesc pentru petreceri și sărbători. Vă așteptăm cu drag!”

RESTAURANTUL - A DOUA CASĂ

Sergiu:

„Sincer, e foarte greu să găsești timp pentru toate, 75% din timpul meu îl petrec la muncă, omul prin muncă e slăvit. Sigurul timpul liber care îmi rămine îl petrec alături de familia mea. Având 3 fete acasă, vă dați seama de ce practic tot timpul sunt la muncă (zâmbește). Cerințele sunt foarte mari, iar eu  mă strădui să fac față, să fiu un bun soț și tată.”

„DAȚI-MI UN PUNCT DE SPRIJIN ȘI VOI RĂSTURNA PĂMÂNTUL”

Victoria: 

„Cum le reușesc pe toate?? Sunt obositor de organizată. Să știți că e foarte greu pentru cei din jur, mi s-a zis de multe ori că îi înnebunesc pe toți cu perfecțiunea mea! Și sunt de acord cu acest fapt, suntem toți diferiți, avem ritmuri și moduri de a fi diferite. Eu sunt genul de om căruia îi place la nebunie să aibă totul bine organizat și perfect! Am ajuns la concluzia că dacă vreau să fac multe în viață (și practic mereu sunt implicată în multe concomitent), trebuie să existe ORDINE ȘI DISCIPLINĂ. Altfel, vine haosul și nemulțumirea. În spiritul ordinii și organizării educ și copiii. Dedic mult timp educației, dar când soțul are nevoie de ajutor, găsesc timp și pentru asta. În paralel îmi place să studiez. Fac o mulțime de lucruri zi de zi, dar toate îmi dau energie. Noi iubim călătoriile, adorăm să cunoaștem obiceiurile și cultura altor țări, dar cel mai mult - arta lor culinară. Indiferent unde am pleca, trebuie să gustăm bucatele tipice de acolo. Ceea ce iubim cel mai mult este să petrecem timp împreună, să ne deconectăm de la restul lumii și să fim doar noi doi.”

DEFINIȚIA PRIETENIEI PESTE ANI

                                                                   Sergiu:

„Din experiența mea, pot să spun că sunt înconjurat de o mulțime de oameni care se numesc PRIETENI, dar în realitate le cunosc doar înfățișarea. Prietenia înseamnă loialitate. Prima și cea mai importantă cerință pentru prietenii adevărați este să fie loiali unul față de celălalt și să înfrunte furtunile vieții împreună. Unii oameni nu obțin acest lucru. Ei cred că prietenia este o modalitate convenabilă de a petrece timpul la un pahar de vin, la o poveste într-un bar, o modalitate de a-și demonstra valoarea sau e un înlocuitor pentru ceea ce le lipsește. Când crești, se schimbă modul în care percepi să îți trăiești viața. Prioritățile tale se schimbă și începi să înveți ce înseamnă să te pui pe primul loc. Acesta este motivul pentru care dacă ne găsim cu tot mai puțini prieteni pe măsură ce îmbătrânim, nu pierdem prieteni. Tocmai descoperim cine sunt prietenii adevărați. Prietenia este ca un maraton pe drumul vieții și nu toată lumea poate alerga până la capăt. Nu toată lumea rezistă până la capăt. Oricare ar fi motivul, adevărații prieteni vor fi alături de noi pe tot parcursul vieții. Vor trece peste obstacole alături de noi și prin momente grele, pentru că eu sunt, în primul rând, un bun prieten.”

SECRETUL UNEI CĂSNICII FERICITE

Sergiu:

„O relație fericită e bazată pe încredere, respect, sinceritate și compromisuri! Partenerul trebuie să-ți fie și cel mai bun prieten, cu care poți vorbi despre tot și toate. Muncim foarte mult pentru a avea o familie fericită. Soția mea este o persoană unică pentru mine, care mă face fericit în fiecare zi, chiar și când nu spune nimic. Zilnic ne spunem lucruri frumoase, involuntar, pentru că așa simțim unul pentru altul. Suntem foarte îndrăgostiți de noi! Știu sigur că lângă ea voi îmbătrâni în cel mai frumos și natural mod!” 

Victoria:  

„O căsnicie fericită este ca o operă de artă la care lucrezi în fiecare zi, pe care o înfrumusețezi în fiecare clipă cu iubire, prezență, autenticitate și bucurie! Cu toată siguranța pot spune ca suntem un cuplu fericit! Pentru că facem totul pentru asta! Care este secretul??? Foarte simplu: fiți dedicați unui altuia, e o regulă extrem de simplă, într-adevăr, dar foarte importantă, gândiți deschis și liber, acceptați compromisurile. Vor exista momente în care partenerul nu va renunța la ideea sa și vă veți supăra. Învățati să faceți compromisuri când este cazul. Aveți grijă nu doar de corpurile voastre, ci și de suflete. Hrăniți-vă inimile cu iubire. Exprimați-vă dragostea în fiecare zi. Fiți deschiși și sinceri unul cu celălalt. Iertați-vă greșelile. Iertarea este un element fundamental pentru o căsnicie fericită. Trăiți acum. Nu lăsați ca distragerile vieții să vă impiedice să trăiți acest moment. Rămâneți concentrați pe ceea ce este cu adevărat important. Găsiți fericirea. Dacă găsiți ceva care vă face mai buni, mai fericiți, bucurați-vă de acel lucru pentru că și căsnicia voastră va avea de câștigat! Iubiți-vă și fiți fericiți azi, uitați de ziua de mâine, iar dacă ajungeți mâine, atunci iubiți-vă ca ieri!!”

Sănătate și iubire veșnică în familia voastră! Vă mulțumim pentru aceste mărturii!

Photo credit: Arhiva personală, Santlivis                                                           

Autor: Daniela David