Moldovencele din Ansamblul „Dorul Neamului”: Au renunțat la meserii, iar astăzi sunt ambasadoarele folclorului în diasporă

„O pasăre nu cântă pentru că așteaptă un răspuns, ci cântă pentru că are un cântec.”

Pe 8 Martie 2023, s-au împlinit 5 ani de la întemeierea, la Santander, a Ansamblului Folcloric „Dorul Neamului”. Fondatoarea proiectului este Aliona Cemurtan - colega noastră din echipa de conducere a Asociației. Sunt ani și ani de când adună în jurul său femei de vârste diferite, unite de același fir: dragostea pentru tradiție și perpetuarea folclorului autentic. Asemenea unor zâne ursitoare, membrele ansamblului se gândesc la moștenirea pe care o vom lăsa după noi copiilor diasporei. Nu sunt absolvente de conservator sau școli muzicale, sunt femei simple și mame, fiecare își cântă dorul în felul său. Pentru că vor deschide marele show din 16 decembrie - „Acasă de Crăciun, ed. a II-a”, e momentul oportun să vă amintim de poveștile lor. Le încurajăm să își continuie munca și ne închinăm pentru misiunea pe care o îndeplinesc departe de baștină.

I. ALIONA CEMURTAN, fondatoarea ansamblului

„Sunt de baștină din Izvoare, r-nul Florești. La rădăcină mi s-au turnat buna educație, instruirea, cultura și valorile spirituale. Vin dintr-un sat de oameni harnici și frumoși la chip și suflet, unde se păstrează tradițiile și sărbătorile. Am devenit învățătoare de clasele primare la Școala Primară Nº12 din Capitală (azi „Anatol Popovici”), visam de mică la această nobilă meserie. Acum 15 ani, când viața mă lăsa să gust din fructul muncii mele, am fost nevoită să-mi iau inima-n dinți și să renunț la tot ce era mai drag și scump. Cu ochii în lacrimi și noduri în gât, m-am despărțit de părinți, elevi și colegi și am început să lupt pentru un viitor mai bun al familiei mele.

În toți acești ani la Santander, am urmărit activitatea celor de acasă, sărbătorile organizate prin școli și sate. Mă inspira Ansamblul Folcloric „Izvorul” din satul natal și atunci am zis că ar fi posibil să facem același lucru în Cantabria. Mi-a fost greu să trec peste frici și să le propun ideea mea mai multor doamne din anturajul meu. Mă temeam că nu voi fi înțeleasă corect. 

Am povestit Stelei Grusca, apoi am găsit-o pe Dna Larisa Sîrghi, și Margareta Cuciuc Iordan, care nu au stat mult pe gânduri. S-au alăturat apoi Taisia Mutruc, Marina Pînzari, Mariana Botnari. Prima oară am evoluat de 8 Martie, în 2018, iar aplauzele publicului ne-au încurajat. Nu aveam unde ne întruni la repetiții, așa că le făceam pe la casele noastre. Apoi, din lipsă de spațiu, am încetat să ne mai întâlnim. 

Anii au trecut, dar dorul de cântec nu ni s-a stins. Din 2022, grație repetițiilor săptămânale la un centru civic din Santander, cu pași mici, dar fermi, astăzi suntem Ansamblul ,,Dorul Neamului” - mândre fete moldovence! Dorul de casă, de vatra strămoșească, de tradițiile neamului, dragostea de cântec și voia bună ne-au unit inimile. Orice întâlnire sau repetiție este pentru noi o sărbătoare a sufletului. Purtăm cu mândrie costumul național, iar în capul mesei punem valorile naționale, care trebuie transmise urmașilor noștri.”

II. TAISIA MUTRUC

„Sunt originară din satul Sevirova (Florești). Am studii pedagogice (învățământ preșcolar), dar de 20 ani muncesc în Spania ca și menajeră. De copilă mi-a plăcut să particip la serate școlare și extrașcolare. Cel mai mult îmi plăcea Ziua Roadei, organizată în sat cu mic și mare, după recolta grâului. După ce m-am căsătorit, am făcut parte din ansamblul folcloric “Busuiocul Dorului” din s. Trifănești. La sărbătorile de iarnă colindam și uram Președintele țării, în acel timp - d. Mircea Snegur, consătean de-al nostru. Am fost mereu primiți ca oaspeți deosebiți și aceasta este cea mai de preț amintire pe care o păstrez până astăzi. 

„Dorul Neamului” pentru mine reprezintă patrie, dor, datini perpetuate din moși strămoși. Port o mândrie deosebită atunci când știu că promovăm cultura și tradițiile noastre în Spania. Suntem susținute de către directiva asociației „Din Inima Diasporei Unite”. Ne bucurăm mult că publicul este activ și dorit de a susține activitățile pe care le organizăm. Sunt momente în care înțelegi că scopul tău este atins!”

III. IULIA PAHOMI

„Sunt născută în satul Gălești, r-nul Strășeni și am 44 de ani. Am absolvit școala medie din sat și mi-am continuat studiile la Școala Profesională de meserii din Bubuieci, devenind vânzătoare. Dragostea față de cântec și de tradițiile moldovenești am văzut-o și învățat-o de la părinții mei, care, la vremea lor, participau la toate sărbătorile satului cu cântece și dansuri bătrânești învățate de la părinții și buneii lor.

Iulia Pahomi: „După 17 ani de rugăciuni, tratamente și lacrimi, Dumnezeu m-a făcut cea mai fericită mamă!”

 

De aceea și mie îmi place să joc și să cânt și de un an sunt membră a Ansamblului Folcloric „Dorul Neamului”, unde îmi găsesc liniștea, alinarea și îmi răscolesc amintirile de casă. Mă simt bine în acest colectiv de fete frumoase, bune la suflet, deștepte și dornice de cântat. Pentru mine, ansamblul este acum a doua casă. Copiii noștri trebuie să transmită mai departe acest tezaur cultural. Nu trebuie să uite niciodată de unde au venit!”

 IV. DINA SEREMET

„M-am născut în 1962 în satul Recea, r-nul Strășeni. După absolvirea Facultății de Chimie a USM, am devenit profesoară de chimie la școala medie din Trușeni. Toți părinții fac sacrificii multe pentru copiii lor, așa am făcut și noi în 2006, când am venit în Spania. Locuiesc la Santander și muncesc la o firmă de servicii de curățenie, cu un contract de muncă fix. Sunt 17 ani de când sunt departe de casă... 

Dragostea pentru frumos și cântec popular mi-au fost cultivate de mama, mătușile și verișorii mei, care cântau la toate sărbătorile când ne adunam. 

„Dorul Neamului” este o familei de suflete frumoase, care împărtășesc aceeași pasiune. Promovăm dragostea și dorul față de neam și purtăm cu drag straiele naționale. Pentru mine, ansamblul este ca o a doua familie. Aliona este un izvor nesecat de idei și talent, cu vorba ei domoală știe să ne adune și să ne îndrume, să ne mângâie pe toate. Cu ele, mă simt mai tânără și sper să fim împreună până la adânci bătrâneți!

V. MARIANA BOTNARI 

„Am 36 ani și sunt originară din s. Sireți, r-nul Strășeni. Deja de 6 ani locuiesc împreună cu familia la Santander. Talentul muzical mi l-am descoperit încă din școală, participând la tot felul de evenimente. 

Pentru mine, ansamblul este o oportunitate de a continua visul pe care îl am încă din copilărie - să cânt. Muzica pentru mine este o plăcere sufletească! De aceea am ales cu drag să fiu membră încă de la întemeiere. Am început cu pași mici, dar în câțiva ani am ajuns la rezultate frumoase. Acest parcurs pe care îl facem împreună ne dă ambiție și dorință de a face lucruri cât mai frumoase și de a pătrunde în inimile publicului dornic de traditii departe de țărișoara noastră. Suntem o echipa muncitoare și sunt sigură ca vom reuși!”

VI. LARISA SÎRGHI

„M-am născut în 1968, la Tabani, r-nul Briceni. Am avut norocul să mă nasc, să cresc și să trăiesc într-o familie de oameni muncitori, buni și frumoși. Dragostea față de cântec am luat-o de la mama, care avea o voce deosebită și cânta pe toate dealurile, prin livezi și câmpii atunci când pleca la muncă la colhoz. Vocea ei ne legăna serile lungi de iarnă la gura sobei. Nu a avut mama mea norocul să-și realizeze visul, căci s-a născut în 1941 și a rămas orfană de tată pe când avea numai 2 anișori. Cântecul ei preferat era Tăticul meu e la război, cântat de N. Sulac. Eu am cântat de mică în corul școlii, apoi în corul Școlii Pedagogice ,,Vasile Lupu” din Orhei, unde mi-am facut studiile, ca apoi să lucrez timp de 19 ani ca și pedagog. Revenind în sat ca și învățătoare, organizam diferite concerte cu descipolii mei, formând alături de ei și colegii mei un ansamblu folcloric al liceului.

Dar soarta te duce nu unde ți-i voia, ci unde ți-i nevoia, iar eu am ajuns la un capăt de pământ, peste mări și țări, după un trai mai bun și un viitor mai prosper pentru copii. Și cum omul sfintește locul, am avut norocul să dau peste oameni iubitori de țară, grai, tradiții și cântecele populare. Fără să stau pe gânduri am acceptat să fiu membră a Ansamblului ,,Dorul Neamului”, de care sunt mândră. Sunt 15 ani de când am plecat din Moldova, iar în ansamblu îmi regăsesc copilăria, profesia, îmi alin dorul de mamă, de tată, de frați și de neam.”

VII. MARINA PÎNZARI

„Am 36 de ani și m-am născut în s. Viișoara, r-nul Glodeni, iar în Spania am ajuns acum 5 ani. Am acceptat să fiu membră a Ansamblului „Dorul Neamului” încă de la fondare. Inițial eram puține, dar în timp am adunat și 10 membre. Din 2022, am devenit un ansamblu cu nume ofical și „acte în regulă”. Deși am timp mai puțin pentru repetiții, sunt parte a acestei echipe fiindcă îmi place foarte mult să cânt. Repetițiile noastre sunt adevărate terapii, iar în fața publicului ieșim cu multă mândrie și energie pozitivă!” 

INTERVIU: Ruslan și Marina Pînzari, despre muzică, sacrificiul străinătății și secretele unei căsnicii fericite

VIII. NADEJDA BULGARU

„Am 37 de ani și sunt originară din or. Strășeni. În RM am absolvit Inginerie și Management în Telecomunicații. În Spania, m-am reprofilat în domeniul Administrație și Finanțe. Muzica rămâne a fi o activitate de suflet pentru mine. După 14 ani aici, în sfârșit am reușit, împreună cu alte fete iubitoare de folclor, să ne adunăm în acest format și să încercăm să dăm culoare vieții noastre printre străini, aducând muzica și tradițiile mai aproape de diasporă.

Muzica, mai ales cea populară, este alinarea mea, regăsirea de sine și evadarea de fiecare dată când mi-e sufletul zbuciumat, dar și când e fericit. Iar ansamblul este locul unde mă pot întâlni cu fetele care împărtășesc aceeași dragoste față de folclor, tradiție și neam. Cu „Dorul Neamului” mă simt mai aprope de casă! Iar pentru acest fapt în primul rând îi mulțumim Alionei, conducatoarea ansamblului, pentru idee, răbdare și munca depusă pentru a ne ține unite și a evolua demn!”

IX. IRINA VATAMANIUC

 „Am 50 ani. M-am născut în s. Alexandrovca, Fălești. După absolvirea școlii din Frumușica, am facut studii la tehnicum-ul industrial economic din capitală, specializarea Contabilitate. La 18 ani m-am căsătorit și am născut o fată și un băiat. Ne-a purtat soarta prin lumea mare, am muncit în Rusia un timp. Nici nu am visat că voi ajunge și în Europa. Suntem aici de 3 ani, dar sunt foarte recunoscătoare persoanelor care ne-au ajutat.

Dragostea față de muzică o simt din copilărie, am studiat  acordeonul timp de 3 ani la Școala de Muzică din Trifănești, dar îmi plăcea și vocalul. Ansamblul nostru îmi aduce plăcere multă și grație. Datorită fetelor care m-au învitat în acest grup, mă dezvolt personal, cred cu tărie că îmi lipsea această activitate. Îmi doresc să mergem mai departe împreună, să bucurăm inimile concetățenilor noștri și să ne alinăm reciproc dorul de meleagurile noastre!”

X. DOINA GRIGORIȚCHI

„Sunt originară din Putinești, Florești. Provin dintr-o familie în care am fost educată cu multă dragoste. În 1992, după absolvirea cu succes a Școlii Medii, am ales să studiez Pedagogia și Psihologia Învățământului Primar la Universitatea de Stat „Alecu Russo” de la Bălți. Am obținut meseria pe care mereu mi-o dorisem și de care acum îmi este dor. În ultimul an de facultate m-am căsătorit, apoi m-am angajat ca și învățătoare în școala din satul natal. În 2006, alături de copii, mi-am urmat soțul în Spania, pentru că o familie poate fi puternică doar dacă este unită.   

 

Iar cântecul și voia bună mi-au plăcut dintotdeauna, cântam mereu în corul școlii. Cred că dragostea pentru cântecul popular o am moștenită de la tatăl meu. La noi nu era sărbătoare dacă nu se cânta. Tata era cel care începea a colinda și ura în sat. Eram atât de mândră când îi auzeam vocea răsunând.  

Fiica mea a fost cea care m-a impulsionat să sparg gheața. Le sunt recunoscătoare fetelor din ansamblu că m-au invitat alături de ele în primăvara anului 2023, m-au primit foarte bine. Ador munca pe care o facem atât de departe de baștină, noi chiar promovăm muzica, tradiția, portul tradițional moldovenesc. Eu chiar cred că noi umplem dorul din sufletele oamenilor!”

Photo credit: Arhiva personală, Ansamblul Folcloric „Dorul Neamului”, P.S. Foto & Video, Irina Jalba Furtuna