Ina Capatici, tencuitoare în Spania: „Sunt mamă și tată pentru copilul meu. COVID-19 mi-a răpit jumătatea vieții”

Scenariul vieții Inei Capatici, din or. Florești, ar putea lesne inspira un film sau un bestseller. Linia vieții i s-a oprit direct în infern acum 3 ani, când și-a pierdut soțul pe patul de spital, într-o secție COVID-19. Acum, este mamă și tată pentru fiul său, pe care a trebuit să îl lase în Moldova, ea emigrând la muncă în Spania. Ina Capatici muncește în compania de construcții „AISLAMIENTOS Y REFORMAS OLEG, S.L.” (Cantabria). Este o angajată iscusită și una dintre puținele femei angajate în construcții, în Regatul Spaniei.

„Mă numesc Ina Capatici, am 39 de ani, sunt originară din orașul Florești. Decizia de a emigra am luat-o după pierderea soțului. Din păcate, virusul COVID-19 a răpit jumătatea vieții mele. Am fost o familie frumoasă, aveam un soț harnic și iubitor și împreună avem un băiat. A fost o perioadă foarte grea și dureroasa din viața noastră. Avem un copil născut la data de 29 februarie, iar soțul a decedat pe data de 04.03.2021. Medicii m-au anunțat că nu mai avea șanse și eu mă rugam la Dumnezeu să nu moară de ziua băiatului nostru.

Dar viața merge înainte și știu că trebuie să lupt pentru fericirea și viitorul copilului nostru. Eu am rămas și mamă, și tată. Lucram în orașul natal de 8 ani, în sfera serviciilor de livrare a gazelor naturale, dar situația de acasă și salarul nu prea mare mă împiedicau să mai fac față cerințelor. Am muncit mult cu soțul ca să avem casa noastră, masa noastră, o familie frumoasă, o mahala bună și prieteni adevărați aproape. Un apel telefonic mi-a schimbat viața în PÂNĂ și DUPĂ. Am rămas în fața greutăților de una singură, dar cu susținerea familiei mele am luat decizia de a emigra în Spania.

În Cantabria am o jumătate din familie, cealaltă este în Moldova. Mi-a fost și îmi este grea despărțirea de copil, de părinți, de frați, rude și prieteni, dar înțeleg că dacă nu eu, cine o să-mi ajute copilul? Fiul este în grija fratelui meu la Chișinău, îl văd foarte fericit și bucuros alături de verișorii săi, îmi zice că sunt frații lui și asta mă face să fiu liniștită chiar dacă ne despart mii de km. În Spania am venit în toamna anului 2022. Datorită unchiului meu, am fost angajată în câmpul muncii încă din primele săptămâni. Mi-am zis că indiferent de greutăți, voi face față.

Sunt angajată în construcții datorită soțului, care a muncit toată viața în acest domeniu. Am văzut, am învățat și am îndrăgit și eu această meserie. Îmi place procesul și finalul, adică rezultatele muncii. De la început îmi era foarte rușine, spaniolii nu prea au văzut femei în construcții și mă întrebau dacă nu mă obosesc, acum s-au obișnuit și ei cu mine, nu se mai uită straniu ca la început. Dar și eu sunt mândră de lucrul pe care îl fac. Să muncești nu este o rușine!

Sunt tencuitoare și vopsitoare. Uneori cedez moral, dar mă gândesc la cei dragi, mă ridic și îmi zic că pot mult mai mult. Motto-ul meu în viață este „totul va fi bine!”. În Spania am luat tot de la început, alt job, alte cunoștințe, altă locație, nu a fost ușor, dar trebuia să mă mut în altă parte, acasă durea și dorul față de soțul meu mă ducea la depresie. Totul îmi amintea de el, după moartea lui dormeam doar pe partea lui de pat, mă temeam să nu se răcească locul, îmi părea că el o să se întoarcă, dar din păcate acolo nu mai vine nimeni.

 

Oamenii care mă cunosc, pot să confirme cu siguranță cât de sensibilă și fără de aripi sunt uneori. Și tot eu sunt persoana care își șterge lacrimile, ridică fruntea sus și se transformă într-un alt om instantaneu. Devin puternică, veselă și optimistă. Știu foarte bine: ca mine sunt foarte multe femei, multe au această durere, sunt singure și neputincioase. Dar ne învățăm să trăim altfel, cu durere, luptă, viața merge înainte. Pentru că eu știu și văd cât de mândru este copilul meu că vede lângă el o mamă puternică, care zâmbește chiar dacă în privirea ei geme durerea. Continuăm lupta, iubim viața și ea ne iubește pe noi!”

Conform studiului „Mujeres en el sector construcción 2022”, doar 11,1% din numărul total de angajați în domeniul construcțiilor, din Spania, sunt femei. Procentajul este în creștere în fiecare an.

Photo credit: arhiva personală