„La început mi s-a părut imposibil!” Aneta Crețu: drumul de la Sângerei, pe autostrăzile Europei, la volanul unui TIR

Ascensiunea de la angajat - la antreprenor în domeniul transporturilor nu este deloc simplă în nicio țară a lumii. Nici în Spania nu este, însă persistența și curajul te pot ajuta să obții succes pe cont propriu și să transmiți motivația mai departe. Astăzi vă recomandăm istoria motivațională a Anetei Crețu, originară din s. Sîngereii-Noi (r-nul Sîngerei) și stabilită la Santander. Pășind peste multe stereotipuri legate de gen și un milion de capcane, moldoveanca de 47 de ani deține două camioane, la volanul cărora urcă împreună cu partenerul de viață. Aneta muncește în regim de autonomă și recunoaște că fără sprijinul familiei și în special al soțului, nu ar fi ajuns să își atingă scopul. 

„Totul a început când soțul, Evghenii, a plecat sa lucreze ca șofer de TIR în Spania. Eu cu feciorul am rămas în Portugalia unde până atunci am locuit timp de 8 ani. Între timp, băiatul nostru a decis să plece din Portugalia pentru a-și continua studiile. Soțul, lucrând departe, nu avea posibilitatea sa vină des în Portugalia și în așa mod am fost aruncați în diferite colțuri a Europei. 

Rămânând singură, soțul a propus să merg cu el în calitate de pasager pentru a petrece mai mult timp împreună. Pentru că era vorba de Portugalia, înțelegeam că dacă vin la soț, o sa pierdem o parte din câștig, de aceea am început să caut o altă posibilitate de a ne afla împreună. Am decis sa deschidem propria noastră firmă de transport. Dar nu a fost atât de ușor după cum ne-am imaginat de la început, am avut o serie de nenorociri și neînțelegeri. 

 

În primul rând, pentru a deschide firma de transport, este necesar să obții un certificat de capacități profesionale în domeniu. Am studiat timp de 6 luni, în paralel m-am gândit să încerc să obțin permisul pentru a conduce un TIR. La început această idee mi s-a părut imposibilă: studiile erau destul de complicate, atât cele pentru firmă, cât și cele pentru permis, primul examen de conducere nu l-am putut susține și desigur mâinile singure se dădeau în jos. Am avut mare noroc de familie, care m-a susținut pe tot „traseul”. Într-un final, am reușit să îmi ating toate scopurile. Mi se părea că cea mai grea etapă a rămas în trecut, dar aveau să vină încă multe luni de adaptare.

 

La început, oamenii manifestau un comportament îndoielnic, fiind într-adevăr sceptici, lucru ce îmi provoca o stare de neîncredere în propriile forțe. Dar numai datorită susținerii și nopților nedormite ale soțului, care mă păzea la propriu tot timpul, am reușit să trec și peste asta. 

În prezent, lucrăm cu BREOGAN - o firmă de logistică prin care obținem curse, apoi le executăm. De obicei lucrăm în Europa de Vest și Nord-vest. 

Fiecare cursă începe cu verificare superficială a camionului și pregătirea traseului. Fiecare șofer are dreptul să conducă numai 9 ore pe zi, apoi este obligat să facă pauză timp de alte 9 ore. În această pauză de obicei facem cumpărături, gătim mâncare suficientă pentru ziua următoare. Avem posibilitatea să gătim orice, deoarece camionul este dotat cu frigider și multe sertare, unde păstram toată vesela. Mai avem dreptul încă la 2 pauze: o dată în săptămâna - de 24 de ore și o dată la 2 săptămâni de 45 de ore. În aceste pauze de obicei plecăm spre Santander, unde locuiește fiul. 

Dar în Moldova, din fericire, avem posibilitatea să plecăm când dorim, deoarece lucrăm pe cont propriu. Facem tot posibilul ca să revenim de cel puțin 2 ori pe an. 

 

Această meserie mi-a dat posibilitatea să vad multe țări și orașe frumoase. Am traversat marea pe vapor spre Irlanda, dar m-am îndrăgostit și de satele Olandei, Elveției. 

Necătând la faptul ca începutul a fost foarte complicat, stresant și plin de îndoieli, această activitate m-a cucerit în totalitate. În momentele când sunt acasă ori în concediu, aștept cu nerăbdare momentul revenirii la camion!”

Să aveți parte de drumuri bune, sănătate și mult succes în activitate! 

Photo credit: Arhiva personală, breogan-tte.com