„Am învățat să fiu responsabilă, disciplinată, sigură de mine!” Victoria Capatici, despre pasiunea pentru gimnastica ritmică

Clubul de Gimnastică Ritmică din Santander are printre discipole talente mari cu origini basarabene, iar Victoria Capatici este un exemplu viu de succes, perseverență și talent. La numai 12 ani, călătorește la competiții în diferite regiuni ale Spaniei, desenează extrem de bine și are un vis măreț: acela de a deveni medic. La vârsta ei, Victorița este mândria familiei și o adevărată sursă de inspirație chiar și pentru adulți. Cât de mult i s-a schimbat viața de când face gimnastică ritmică și ce se ascunde în spatele acestei munci, aflați chiar din mărturiile ei.

MERG LA COMPETIȚII ÎN DIFERITE REGIUNI ALE SPANIEI

„Gimnastica ritmică mi-a plăcut de mică și când am împlinit vârsta de 4 anișori (vârsta minimă la ca te poți înscrie pentru aceasta activitate), mămica m-a înscris. Mergeam cu mare bucurie de 2 ori pe săptămână. Eram multe fetițe de aceeași vârstă, dar în altă parte a pavilionului se ocupau fetele care mergeau la competiții. Tare îmi doream să fiu și eu cu ele. La vârsta de 7 ani, mi s-a împlinit visul, am fost aleasă în echipa de competiții. Suntem 5 fete în echipa. De atunci mă ocup mai multe zile, mai multe ore. Vacanță avem o lună de zile pe an. Mergem la competiții în diferite regiuni ale Spaniei. Idola mea este Dina Averina. Este o gimnastă cu merite mari, campioană mondială de repetate ori. Avem reușite, avem medalii, dar încă mai avem nevoie de mult efort pentru a realiza dorința noastră de a urca pe podium la Campionatul Spaniei.”

MAI PUȚIN TIMP LIBER ȘI MAI MULTE PERFORMANȚE

„Într-o zi normală din viața mea, dimineața merg la colegiu, iar după amiază - la activități: gimnastică, pictură și engleză. Aparte de gimnastică, mai am pasiune pentru pictură și manualități. Admiram lucrările fratelui Igor, poate de aici vine și inspirația. Acum merg la școala de pictură. Atunci când nu mă văd, nu mă aud prin casă, toți știu că desenez ceva. La orice eviniment al celor apropiați, merg cu ceva făcut de mine. Cred că le reușesc pe toate datorită faptului că mă străduiesc să mă organizez bine. Părinții din start mi-au spus că dacă merg bine cu învățătura, atunci mă ocup cu tot ce-mi place. Mai puțin timp îmi rămâne pentru joacă, pentru a merge la o zi de naștere a prietenilor... Dar m-am obișnuit.”

SPORTUL SCHIMBĂ CORPUL, MINTEA ȘI SUFLETUL

„De când fac gimnastică, corpul meu desigur că s-a schimbat, poate că și caracterul... Zic așa deoarece am învățat să am grijă de corpul și mintea mea. Vin obosită, nu mai am timp să stau la calculator, tabletă. Am învățat să fiu responsabilă, disciplinată, sigură de mine. Îmi place să muncesc în echipă și să fiu colegă bună. Tot aici am învățat cum e să treci prin succes, apoi prin eșec, că miracolele nu apar de pe o zi pe alta ci numai prin muncă.”                  

IMPORTANȚA ASPECTULUI FIZIC LA COMPETIȚII

„Aspectul fizic este important, dar până acum, cu o alimentație corectă, sănătoasă și cu orele de antrenament, e suficient să ne menținem în formă. Îmi aduc aminte cum în pandemie, când toți am stat acasă, ne ocupam dar online, mama la rândul ei tot avea mai mult timp liber și ne cocea pâine, cornisoare, biscuiți.... atunci daaaaa a fost nevoie de puțină limită. 😀 

Pe arenă trebuie să ieșim pregătite fizic, pozitive, încrezătoare și întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Uneori, chiar dacă ceva nu merge așa cum ne dorim, totuna zâmbetul nu trebuie să dispară. Lacrimile - doar mai târziu, cu antrenoarele, colegele, familia.”                   

UN SPORT CU MULTE SACRIFICII

„Într-adevăr, activitatea necesită multe sacrificii, dar dacă îți place mult ceea ce faci, treci prin toate mai ușor. Pentru mine o importanță deosebită o au colegele, care-mi sunt și prietene. Între noi este grijă, susținere și apreciere reciprocă. Familia este fundamentală, totul pornește de la ea. Exemplul și îndrumarea părinților este temelia noastră. Eu știu că orice s-ar întâmpla, întotdeauna am susținere, un ajutor ori o vorbă bună de la familia mea. Îi iubesc mult și le mulțumesc tuturor pentru tot!”

TALENTUL SE MOȘTENEȘTE SAU SE EDUCĂ?

„Talentul este un plus, e bine când este... Dar nu e suficient. Doar cu mult efort, muncă zilnică și dedicație ajungi la scopurile tale. Dorințe am multe. În ceea ce privește sportul, este să câștigăm la Campionatul Spaniei. În mai am împlinit 12 ani, trec de la o etapă la alta, de la colegio - la instituto. Îmi doresc să pot îmbina și în continuare activitățile ce-mi plac cu învățătura ca să pot realiza un vis și mai mare, de a ajuta lumea, VREAU SĂ FIU MEDIC. Pentru aceasta, la fel ca și în sport, trebuie să depun mult efort. Sper să le reușesc pe toate. Din nou mă întorc la exemplul părinților mei, ambii cu studii medicale, care au venit într-o țară străină cu o singură valiză și prin muncă își ating scopurile.”

                                                    Victorița, îți urăm succese mari în continuare!

*Acest articol a fost realizat și publicat cu acordul părinților

Photo credit: arhiva personală, Club Ritmica Santander, RFEG, Instagram/artym_by_acarte