Mai țineți minte povestirea „Pâine cu rouă”, scrisă de Grigore Vieru? La ea fuge gândul auzind istoria Alionei Tataru. În povestea Alionei însă, pâinea a fost înmuiată mult timp cu lacrimile străinătății. Moldoveanca, originară din Pitușca (Călărași) elaborează astăzi produse de panificație care pot concura ușor cu cele ale brutăriilor. Aliona realizează la comandă colaci pentru evenimente mari - sunt cartea sa de vizită, alături de plăcinte, biscuiți și alte produse realizate cu mâinile ei. În PUTEREA FEMEII, Aliona a mărturisit că își îndeplinește vocația în paralel cu serviciul de menajeră și îngrijitoare. Nu este o rușine, ci o muncă dublă. Prin sudoarea frunții și multă credință în Dumnezeu, se ridică și merge înainte.
MAMĂ A CINCI COPII
„Sunt soție și mamă a cinci copii. Mi-am părăsit țara ca mulți alți moldoveni, pentru un viitor mai bun. Am ajuns în Spania ajutată de cumnata mea. A fost foarte greu, am vărsat multe lacrimi și am întors multe ori perna în timpul nopții, pentru că eram mereu cu gândul acasă, la copii.”
DE LA ÎNGRIJIT BĂTRÂNI, LA CULES AFINE
„Am muncit din greu, zi și noapte, am îngrijit bătrâni de luni până vineri. Sâmbăta și duminica mergeam la cules afine ca să fac ceva bani în plus și să trimit acasă la copii. Zilele treceau mai binișor, pentru că lucram și treceau, dar nopțile au fost lungi și nedormite, cu gândul mereu acolo de unde am pornit. Am lăsat în urmă pe toți cei dragi și apropiați. Am avut noroc mare că familiile unde lucram erau bune și înțelegătoare cu mine, s-au purtat frumos cu mine, erau oameni minunați. M-au acceptat așa cum eram, m-au primit la muncă fără să știu a răspunde ceva în limba lor.”
FAMILIA TATARU - REUNITĂ ÎN SPANIA
„Am muncit un an și jumătate, apoi am plecat acasă. M-am gândit la ce-ar fi dacă emigrăm cu toții măcar pe un timp scurt, lucrăm și adunăm ceva bani și apoi ne întoarcem acasă cu toții. Am revenit în Spania, am lucrat 3 luni, iar soțul a decis că vine și el cu copiii. În iulie 2019, familia mea a ajuns cu bine în Spania. Eram mai împlinită, aveam copiii alături, munceam ambii. Am închiriat un apartament. În septembrie, am dat copiii la școală și așa ne-am obișnuit unii lângă ceilalți, mulțumiți că aveam ce munci.”
„Cu aluatul mi-a plăcut dintotdeauna să lucrez, dar am început să modelez în serios abia după ce m-am căsătorit. După un timp, am început să coc foarte des, în fiecare sâmbătă îmi plăcea să coc ceva nou: un colac, un hulub, o plăcintă, o pâine, biscuiți și altele. Primii colaci i-am făcut pentru o vecină, la botezului copilului, apoi pentru cumetria feciorilor mei mai mici. Am văzut că nanii de botez erau foarte mulțumiți, întrebându-mă cine mi i-a făcut și de unde i-am luat. Erau frumoși și gustoși. Îmi plăcea să știu că oamenii sunt mulțumiți de munca mea. Nu trecea săptămână ori sărbătoare fără ca să coc ceva nou. Menționez: coceam la cuptorul cu lemne și era minunat. De când sunt în Spania, coc la fel de des, la sărbători și fără ocazie. În fiecare sâmbătă îmi alint familia cu ceva gustos și proaspăt, așa cum făceau părinții și bunicii mei: sâmbăta era ziua coptului.”
DE VORBĂ CU ALUATUL
„În ziua în care vreau să coc, tot timpul vreau să fiu bine dispusă, cu credință în Dumnezeu și candela aprinsă. Așa făcea și bunica mea de pe mamă. Cu aluatul trebuie să vorbești și să îl rogi să te asculte, să iasă așa cum îți dorești. Așa fac și eu, iar copiii zic: mama vorbește cu aluatul.”
„Într-o zi, m-am gândit să îmi fac publice lucrările, fără să mă gândesc că le-ar plăcea cuiva. Însă a fost să fie. Am început să fac plăcinte, biscuiți și colaci pentru diferite ocazii. Pot realiza la comandă orice e legat de aluat. Sunt onorată și îmi onorez comenzile cu drag, pentru ca lumea să fie mulțumită. După ce dau comenzile, clienții îmi sună sau scriu ca să-mi mulțumească pentru gust și aspect. Cu ochii în lacrimi, îi mulțumesc Lui Dumnezeu că mă ajută și mă îndrumă să fac ceea ce fac. Încă nu m-am gândit să fac o afacere din asta, dar ar fi minunat. Am idei frumoase despre ce aș putea oferi clienților.”
PĂMÂNTUL, CA O PÂINE CE-AJUNGE PENTRU TOȚI
„Peste ceva timp, aș vrea totuși să mă întorc acasă, în Republica Moldova, să-mi aștept copiii și nepoții cu bucate, ca la casa părintească.”
LECȚII DE LA MAMA
„De la mama am învățat multe: prepararea bucatelor tradiționale moldovenești, gătitul zi de zi, cum să respect sărbătorile creștine, cum să mă pregătesc pentru ele, să las loc de bună ziua și să nu uit de unde am plecat. Așa fac și așa îmi învăț și copiii: să respectăm cu credință neamul, sărbătorile, obiceiurile și lumea din jurul nostru, indiferent de situație. Îmi iubesc țara, neamul și tradițiile.”
Adresăm mulțumiri eroinei din mărturia de azi pentru perseverență și curajul de a vorbi despre PUTEREA FEMEII
Photo credit: Arhiva personală/Tataru Aliona, PSFotovideo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu