“E atât de plăcut să te culci la 5 dimineața!” Vera Stanila, patisiera care îndulcește petrecerile moldovenilor din Cantabria

Despre pasiunea moldovencelor pentru patiserie am vorbit în repetate rânduri. Astăzi, însă, aducem în lumina reflectoarelor povestea Verei Stanila - o tânără mămică, devotată creațiilor dulci, care de câțiva ani îndulcește petrecerile moldovenilor din Cantabria. Provocările prin care au trecut sunt de-a dreptul motivaționale, însă astăzi, poate afirma cu tărie: arborele familei stă de la baza succesului său: de la rădăcini și până la muguri!

Dragă Vera, vă cunoaștem mai puțin povestea stabilirii departe de casă. Cum ați ajuns în Cantabria? Cum v-a primit Spania?

Prin 2014, am ajuns aici împreună cu soțul meu, țin minte că eram printre primii cetățeni ajunși cu pașaport biometric. Le-am spus părinților că vin strict pe trei luni și nu mai mult, după care nu mai voiam niciunul dintre noi să ne întoarcem înapoi. Datorită părinților mei stabiliți aici mai mult de opt ani, nu am trecut prin atâtea greutăți prin care trec foarte multe persoane într-o țară străină. Pe timpul acela, mama mea avea o luptă cu cancerul, pe care a învins-o cu succes. 

Când am început să cunosc primii băștinași, mi-am creat senzația că nu mai există asemenea persoane cu suflet mare precum spaniolii. Ei sunt tot timpul cu dorința de a te ajuta în orice situație te-ai pomeni. Am cunoscut foarte multe persoane cu suflet mare, dar cel mai mult m-a frapat atitudinea medicilor, oriunde mergeam cu mama la control, nu le lipsea niciodată zâmbetul de pe față, se crea o atmosferă atât de plăcută, încât uitai pentru un moment că te afli într-un spital.

Există percepția că femeilor noastre le este foarte dificil să se integreze pe piața muncii spaniolă. Este adevărat? Cum ați depășit acest moment?

Nu aș spune că e atât de greu, doar că pentru asta trebuie să depui foarte mult efort. Patiseria nu e o muncă ușoară, dar când dorința e mare, poți reuși multe. Pot spune că este greu numai din motiv că spaniolii își susțin foarte mult producătorii băștinași, prin asta ei sunt puțin mai diferiți de noi. Avem de învățat foarte multe lucruri de la ei. Nu m-am grăbit niciodată să depășesc acest lucru, totul vine la timpul lui. La momentul de față sunt mulțumită cu succesul pe care îl am.

Povestiți-ne despre pasiunea pentru creațiile dulci. Cum ați înțeles că aceasta vă este vocația, că e ceea trebuie să faceți în viață? 

Această pasiune vine de la mama mea, mi-a invocat-o de mic copil. Când eram mică, mama mea făcea torturi de mireasă și de aici am început a deprinde frumosul. Pe vremea ceea, nu era atât de mult răspândit mixerul și se bătea totul manual, băteam până nu puteam desface degetele. Nici nu știu de câte ori adormeam pe așezate și nu mă punea mama la muncă, de vină era dorința mea de a-i vedea rezultatul și succesul. Tot mama pe timpul cela îmi era și profesoară de desen, anume ea mi-a pus baza în lumea culorilor care și acum mă ajută enorm de mult în ceea ce fac. 

Am înțeles că vine totul din copilărie, totuși nu aveam curajul să mă apuc singură să îl continui, sau poate dorința nu era atât de mare ca acum câțiva.

Ce desert este cartea de vizita a Verei Satanila?

Cu încredere pot spune despre prăjiturile “Pavlova” și tortul “Smântânel”, a cărui rețetă o moștenesc încă din strămoși.

Cantabria se bucură de o piață largă de cofetari. Cum faceți față concurenței? Prin ce sunt deosebite creațiile Dv?

De felul meu sunt o persoană timidă și chiar îmi era greu să fac pasul spre vânzări. Până când, o rudă, (ea se va recunoaște când va citi) mi-a dat un mare salt. Într-o seară, mi-a scris să îi trimit niște poze cu lucrări de-ale mele și eu neștiind pentru ce trimit, i-am trimis câte ceva. Dimineața când mă trezesc, văd o postare: “Recomand cu încredere Vera Stanila, face torturi, prăjituri la comandă” - de aici s-au pornit primele comenzi, una după alta.

Nu m-am gândit niciodată să alerg după concurență, fiindcă această meserie este plăcerea mea. Știți cum zice soțul meu: totul vine la timpul lui, tu mergi plutind lin după dorința ta și vei reuși. În viață, oricât ai alerga, după concurență fiecare om e apreciat în felul lui. 

Toate creațiile mele sunt elaborate din produse naturale și de înaltă calitate. Înainte de  înfrumusețarea unui tort, îmi place să ascult dorința clientului, să am răbdarea de a-l asculta și a ieși la un numitor comun.

Care sunt cele mai mari provocări ale meseriei pe care o aveți?

Visez la un local modest și totodată spațios, dotat cu tot echipamentul necesar pentru un patiser. Aceasta cred că este cea mai mare provocare nu numai a mea, dar și a oricăruia care muncește în acest domeniu.

Nu e simplu să îmbini meseria de cofetar cu viața de familie, socială, personală. Cum le reușiți pe toate? 

Dumnezeu m-a înzestrat cu o familie minunată, care mă susține în ceea ce fac. Plus la asta, fetița mea mă motivează nespus de mult, iar când văd ochii ei strălucind deasupra fiecărei lucrări, atunci îmi apar puteri duble. Având și un bebeluș, e puțin complicat, nici nu știu de câte ori m-am culcat pe la cinci dimineață. Copiii sunt mici și au nevoie și ei de atenția mea. Practic îmi rămâne timp să muncesc doar noaptea. E foarte plăcut să te duci în pat după o lucrare reușită, fie și la cinci dimineață, dar cel mai interesant e că îmi cade atât de mult pe suflet că nici somnul nu mă mai prinde. Nici nu știu de câte ori mă trezesc noaptea ca să de deschid frigiderul și să admir o creație. În final, dorința și plăcerea de a crea frumosul înving orice obstacol.

Vă rugăm să lăsați un mesaj pentru toți conaționalii din diaspora cantabrică. 

Să tindă mereu pentru a face tot ce le e pe plac sufletului. Să învețe a prețui și a trăi orice clipă. Fiecare zi pierdută în zadar nu se mai întoarce, viața e prea scurta ca să ne dăm seama când trece.

Vă mulțumim pentru acest interviu! Multă sănătate, succes și inspirație

Foto: Facebook/Vera Stanila